Au trecut 8 zile de la concertul pe care Deva Premal, Miten si Manose l-au sustinut la Bucuresti. Dupa o experienta muzicala intensa, abia acum impresiile mele s-au cristalizat intr-o forma pe care o pot comunica in scris.
O fetita de 11 ani primea in 1981 un nume nou de la Osho, fascinantul si controversatul mistic indian. De atunci ea este Deva Premal, adica – in sanscrita - o fiinta divina care personifica iubirea. Cei care au avut bucuria de a o intalni si asculta live Vineri, 1 Octombrie 2010, au descris trairea ca o manifestare a iubirii si beatitudinii. Sutelor de oameni din sala nu li se poate spune spectatori, ci mai degraba co-creatori, deoarece granita dintre scena si audienta s-a dizolvat rapid sub puterea mantrelor cantate la unison. Prin dialog si glume inspirate, Miten a mediat constant aceasta translatie spre realitatea momentului prezent in care totul e binevenit (“All is welcome”). Au cantat barbatii, au cantat femeile, am cantat unii pentru altii si pentru Viata acestei planete miraculoase, am celebrat maestrii spirituali, zeii si zeitele, Esenta sufletelor noastre precum si sacrul din fiecare clipa. Meditatia a inflorit spontan in constiinta celor receptivi, chipurile lor oglindeau pacea si frumusetea din interior. Chiar si intonarea mantrei Om Gum Ganapatayei Namaha de 108 ori pentru inlaturarea obstacolelor, avandu-i in fundal pe calugarii tibetani Gyuto, nu a parut sa solicite vreun efort. Seductia spiritului a fost totala, abandonarea in gratia muzicii a oprit timpul. Flautul indian bansuri pe buzele lui Manose a sunat magic, trezind unduitor doruri divine. Concertul ne-a purtat intr-o calatorie prin toate traditiile mistice ale lumii, de la ceremonia cu Ayahuasca a shamanilor din padurile amazoniene, prin misterele Orientului pana la extaticul Hallelujah al comunitatilor crestine. La final, cu totii ne-am simtit mai putin separati, mai iubitori si increzatori in Vocea inimilor noastre. Desi unora, putini la numar, le-a fost greu sa-si stapaneasca dorinta de a aplauda dupa ultima piesa, linistea ceruta de Deva Premal a fost inteleasa, respectata si primita. Doar astfel putem cunoaste sursa acestei muzici , tacand in repaosul de dincolo de minte.
M-am simtit binecuvantat ca am putut sa fiu alaturi de Deva Premal, Miten si Manose pe parcursul a trei zile si sa imi aduc contributia la realizarea evenimentului. Precum in muzica, asa si in viata, astfel i-am simtit dincolo de luminile scenei. Parfumul inimilor lor emana inteligenta, noblete si generozitate. Il respiri oriunde se misca si in felul cum o fac. In momentele dintre activitati am descoperit o Deva Premal interesata de istoria tarii, de originile latine si indo-europene ale limbii romane (s-a aratat foarte surprinsa cand i-am spus ca exista in Romania un oras cu numele Deva), am vorbit despre Osho si influenta sa in muzica new age si desigur despre viata ei artistica. O emotie speciala am perceput atunci cand l-a evocat pe Thomas-Ashley Farrand (Namadeva Acharya), mentorul ei in studiul mantrelor, care decedase chiar cu cateva ore inaintea concertului. In urma acestui deznodamant, ce s-a intamplat la Bucuresti a avut o rezonanta deosebita pentru Deva, motiv pentru care evenimentul a fost dedicat lui Namadeva. Cand relata toate acestea nu tristetea anima vocea ei, ci pacea si recunostinta. In ceea ce ma priveste, intreaga perioada am fost ca un indragostit iubind Iubirea care se exprima prin Deva Premal. Manose m-a fermecat prin felul cum se joaca superlativ nu doar cu flautul de bambus ci si cu Viata insasi. Ludic, glumet, pus pe sotii, gata oricand sa-ti arate ceva frumos si sa aduca celorlalti zambetul, Manose degaja o energie pozitiva molipsitoare. Calmul si blandetea pe care le-am vazut la Miten m-au facut sa inteleg, de la primul contact cu el, de ce Osho i-a dat acest nume, insemand “Prietenul lui Dumnezeu”. Aflati in turnee sunt ca o familie, uniti si devotati misiunii lor de a raspandi mesajul iubirii si trezirii spirituale. Pe unde trec, lasa un loc mai bun in urma lor. Le place sa si revina, de aceea cred ca pentru Romania acest concert e doar un nou inceput. Voi purta cu drag in suflet muzica si imbratisarile lor. In plus, mi-a ramas sa deslusesc tainele sonore ale bansuri-ului daruit de Manose la despartirea de pe aeroport. Va anunt cand fac progrese …
In final, vreau sa trimit calde multumiri lui Anne-Marie si Sebastian de la agentia organizatoare Happy Dreams Event pentru ca au facut evenimentul posibil si pentru colaborarea frumoasa pe care am avut-o. Rememorand totul, nu pot decat fredona… “There is so much Magnificence…”
...un scurt fragment din concertul de la Bucuresti. Publicul canta impreuna cu Deva Premal, Miten si Manose...
