Daemonia Nymphe ~ Neo-folk în metru antic

  (Note for the English-speaking listeners: although the show is presented in Romanian, the interview with Daemonia Nymphe is in English).

Au trecut aproape 10 zile de la primul concert Daemonia Nymphe în România, un eveniment pe afișul festivalului ARTmania 2014 pe care l-am așteptat cu mare interes. După seara muzicală inedită oferită, i-am întâlnit în culise pentru un scurt interviu, înregistrarea căruia o poți asculta în prima parte a emisiunii.  Ediția specială Daemonia Nymphe la „Călătorii spre Infinit” continuă în partea a doua cu selecții din discografia trupei elene, cele 40 de minute ale programului servind, sper, pentru o introducere rezonabilă în arta propusă de duo-ul Spyros Giasafakis și Evi Stergiou. Varianta online a programului este completată cu un transcript al interviului în română, text care compensează lipsa dublării audio la traducere (am preferat să se audă direct vocile artiștilor). Le mulțumesc organizatorilor festivalului ARTmania, mai ales lui Mihnea Badea și Oliviei Ignatescu pentru sprijinul oferit.

Interviu (traducere):

Am remarcat că numele formației voastre este rău interpretat, și nu de puține ori. Pentru început, găsesc potrivit să elucidați: ce înseamnă Daemonia Nymphe ?

Spyros: Daemonia provine din daemon (gr.δαίμων), care înseamnă „zeu” în greaca veche. Așadar, numele nostru se traduce „Nimfa Divină”. Are legătură cu zeul lui Socrate, cu daimon-ul pentru care a fost acuzat. S-a spus că Socrate aducea elemente străine, divinități străine de oraș (Atena, nt.). Nu are nimic de-a face cu demon (cu diavolul, completează Evi Stergiou), ne referim la ceva complet diferit. În fapt,  δαίμων semnifică „cel ce are cunoaștere”, aceasta e semnificația cuvântului.

Sunetul vostru e cu totul aparte, mai ales că e creat cu numeroase instrumente antice din Grecia. Responsabil cu reconstrucția lor e Nikolaos Brass, un meșteșugar de care știu că vă leagă o relație deosebită. Cum a apărut această colaborare cu el ?

 Evi: Spyros l-a întâlnit pe Nikolaos Brass cu mulți ani în urmă, a mers la atelierul său și i-a oferit muzica noastră. Nikolaos a spus „Îmi place muzica și vreau să vă ofer instrumentele mele.” De aici a pornit. La început aveam doar o liră și un barbitos, dar apoi ne-a dat multe instrumente din colecția sa bogată, iar acum sunt deja mulți ani de când cântăm cu ele.  E o relație care încă există și are viitor.

Spyros: Studiam sculptura și, fiind născut în Atena, eram fascinat de arhitectura (antică, n.t) orașului și a țării. Nu știam prea multe despre muzica Antichității, dar gândeam că, dacă exista o atât de magnifică artă vizuală, trebuie să fi existat și o muzică la fel de magnifică. Am făcut cercetări și, întâmplător, am zărit într-un magazin lira pe care Nikolaos a creat-o cu mulți ani în urmă. Am vorbit cu el, a durat o vreme până a ascultat muzica noastră și a căpătat încredere în ce făceam noi. Cred că suntem primii muzicieni care cântăm cu instrumentele sale. Așa a început călătoria și ea continuă și în prezent.

Vă descrieți uneori ca o formație esoterică. În ce fel arta voastră este esoterică ?

Spyros: Acesta e un termen folosit de buna noastră prietenă Louisa John-Krol. Ea este o artistă din Australia și folosește termenul atunci când scrie despre muzica noastră. În greacă „esoteric” (gr. ἐσωτερικός) înseamnă „din interior”, precum spiritul care dă viață și sens ființei umane. Se aplică și muzicii noastre care este mai eterată (subtilă, n.t) și te face să călătorești și să te gândești la legătura noastră cu Natura. E o noțiune globală, nu doar greacă, e o noțiune universală.

Evi: Esoteric este atunci când privești în interior. Nu trebuie să fie ceva prea evident, nu e ceva zgomotos, trebuie să mergi în profunzimea ta pentru a-l afla. În acest mod simt că termenul ni se aplică.

Păreți destul de implicați în lumea teatrului. Anul acesta ați contribuit la spectacolul Medea de Euripide realizat de compania Theater Lab și jucat la Londra. Chiar și concertele voastre au o dimensiune teatrală, iar azi ați cântat în Sibiu pe scena Teatrului Gong. De unde această legătură cu teatrul ?

Spyros: Suntem implicați în teatru de 4 ani, întotdeauna ne-am dorit să creăm muzică pentru piese de teatru, inclusiv teatru antic. Folosim instrumentele vechi pentru asta, precum o făceau înaintașii noștri, deoarece teatrul în Grecia era legat de muzică. Scenariul și muzica erau scrise în același timp, de aceeași persoană. Muzica era foarte importantă atunci, nu doar ca un fundal sonor. Intenția noastră e ca atunci când creăm muzică să avem un dialog cu actorii și chiar să jucăm împreună cu ei. Suntem foarte încântați că am avut posibilitatea de a face asta. Am cântat în teatre antice, în Cipru, ceea ce a fost o mare onoare pentru noi. În aceste locuri străvechi sunetul este deosebit, peisajul și tot restul te conectează cu ceva, spun iarăși, universal.

Publicați destul de rar noi albume, dar Psychostasia a fost o surpriză superbă în 2013. La ce lucrați în prezent, la ce să ne așteptăm de la Daemonia Nymphe în viitor ?

Spyros: Realizăm numeroase proiecte diferite: teatru, concerte, înregistrări, colaborări cu alți muzicieni, facem muzică pentru documentare și filme. Compunem pentru un nou album, ne așteaptă alte concerte în față, în Europa, posibil și în alte părți, dar nu avem confirmările încă. Facem muzică și pentru proiecte care nu sunt Daemonia Nymphe în întregime, ci colaborări cu alți muzicieni. În fapt, noi compunem muzică tot timpul, iar acum scriem versuri mai mult decât o făceam în trecut. Foloseam îndeosebi versuri orfice și poeme de Sappho, dar acum vom cânta și propriile versuri. Lucrăm la noi piese.

Sunt nerăbdător să ascult noile voastre creații, vă mulțumesc pentru concert, sper să mai avem unul cu voi în România.

Spyros, Evi: Și noi sperăm, iubim țara asta, mulțumim mult.

Azam Ali, muza persană a muzicii world alternative

E printre artiștii world reprezentativi ascultați întâia oară în România la „Călătorii spre Infinit” (aprilie 1999, prima difuzare). Născută în Teheran, a crescut în India, s-a mutat apoi în Los Angeles iar acum trăiește la Montreal. Își asumă identitatea iraniană dar se consideră „fiică a lumii”. Acest parcurs se reflectă în muzica ei, expresie a căutării naturii umane dincolo de particularități etnice și culturale. În 2007 i-am realizat un profil artistic într-o emisiune pe care o poți (re)asculta acum și pe blog.

„Muzica e, pentru mine, un spațiu sacru. E un loc în care călătoresc dincolo de experiențele umane, o dimensiune mai înaltă a existenței.” (Azam Ali)

Daemonia Nymphe în România !

Grecia ne-a lăsat o moștenire culturală care reprezintă temelia civilizației occidentale. Din această perspectivă putem spune - precum scria poetul romantic Percy Bysshe Shelley - „Cu toții suntem greci acum”. Într-un timp al demitificărilor, reconectarea cu sursele spirituale cărora Antichitatea greacă le-a dat formă pare un demers cu valoare simbolică, ori poate chiar anacronic. Spyros Giasafakis și Evi Stergiou, sub titulatura Daemonia Nymphe, ne oferă ocazia muzicală de a regăsi frumusețea și diversitatea mitologică a Vechii Elade într-un mod care sună viu și relevant pentru zilele noastre.
Referințele inspiraționale provin mai ales din perioadele arhaică și clasică (750-336 î.Hr), o parte din magia sunetului lor unic datorându-se instrumentelor antice pe care meșteșugarul Nikolaos Brass le-a reconstruit pentru ei. I-ați ascultat la „Călătorii spre Infinit” în ediția „Muze Antice” , iar la data realizării programului (produs la câteva zile după o vacanță la Atena), nu speram să-i putem vedea live în România așa curând. Evenimentul va avea loc în cadrul festivalului ARTmania pe 9 August, de la ora 21:30, pe scena din fața Palatului Brukenthal, Sibiu. Concertele Daemonia Nymphe respiră o ambianță aparte, vibrând în ritmuri și imagini specifice unui spațiu ceremonial. Măștile și costumele, instrumentele și dansurile fac parte dintr-o scenografie care evocă magia cultelor de misterii. Pentru a completa tabloul protagoniștilor, Spyros și Evi invită regulat în turnee alți artiști . La Sibiu, alături de ei vor fi prezenți Rey Yusuf (voce), Robert Archibald (chitară), Chris Brice (percuții) și dansatoarea Vanio Papadelli. Biletele pot fi cumpărate din magazinul virtual ARTmania (link). 

Un interviu audio cu Daemonia Nymphe este în proiect, sper să vi-l pot oferi într-o ediție specială a emisiunii. 

Mai multe detalii găsiți pe paginile Facebook dedicate:

Daemonia Nymphe in Romania at the Artmania festival

Daemonia Nymphe Official

Daemonia Nymphe 'Hypnos' from Daemonia Nymphe on Vimeo.

Întoarcerea la sursă ~ folclor reimaginat electronic în muzica lui Mihai Toma (interviu)

  Mihai Toma este o revelație a anului 2014. Debutul său - Flutaka - oferă o surpriză entuziasmantă ce excelează prin orchestrațiile care îmbină muzica new age cu sonoritățile chill-out. Single-ul „Snow Flute” a fost deja inclus în compilația Buddha-Bar de către DJ Ravin, iar cariera sa sună deja promițător. În plus, Mihai este și un vechi ascultător al emisiunii „Călătorii spre Infinit”, fapt pe care nu ezită să-l amintească în acest prim interviu audio.

Kitaro, primul concert în România

2 martie 2014. Kitaro a ajuns pentru prima oară  în fața publicului român. Anularea evenimentului din 5 octombrie 2013 a fost de bun augur. Ceea ce am fi ascultat atunci ar fi fost un concert de promovare a albumului Tamayura, un material mai puțin prietenos pentru un prim contact live. Acum însă Kitaro s-a prezentat cu un repertoriu familiar care a inclus piese clasice precum Aqua, Caravansary, Matsuri, teme din Silk Road și Heaven & Earth. Ca și alți pionieri ai genului new age, Kitaro a  integrat treptat o dimensiune simfonică în muzica sa, complementară limbajului electronic inițial (ale cărui taine le-a deprins de la Klaus Schulze). Această evoluție stilistică a fost bine rezumată în programul concertului.

„În prima parte am cântat piese în stil vechi și am folosit flautul meu nativ american, iar în partea a doua avem o orchestră simfonică. Vă rog să vă bucurați de muzica noastră” a spus maestrul japonez după primele 20 de minute pe scena Sălii Palatului. 
Tânăra orchestră românească Alexander și câțiva instrumentiști care se deplasează cu Kitaro în turneul său mondial au asigurat acompaniamentul simfonic. Am remarcat-o și pe Keiko Takahashi la sintetizatoare, a doua doamnă Kitaro (prima a fost Yuki Taoka), parteneră constantă de înregistrări, turnee, zazen și ceremonia ceaiului (amândoi sunt budiști practicanți). Într-o duminică marcată de spectrul unor potențiale războaie în vecinătatea României, să asculți mesajul de pace adus de muzica lui Kitaro e vindecător, o reamintire a valorii lucrurilor esențiale și o celebrare a misterului vieții. Avem nevoie de cât mai multe astfel de ocazii în vremuri tulburi.

Un interviu cu Kitaro a fost realizat de colegul meu Radu Lupașcu pentru Arta sunetelor. Vi-l prezint aici, cu permisiunea lui. Mulțumiri !

1. Numele de naştere este Masanori Takahashi. Cum ai ales numele Kitarô?

Prietenul meu din liceu m-a strigat pentru prima oară aşa, "Kitarô". Provine dintr-o animaţie japoneză.

2. De ce ai părăsit Far East Family Band și cum ai descrie această perioadă?

Am urmărit să-mi creez propria mea muzica şi să merg de unul singur. A fost o epocă specială pentru toţi muzicienii din acea perioadă.

3. Muzica ta este frumoasă și unică. Care a fost inspiraţia ta?

Muzica mea este întotdeauna influențată de natură, iubire și pace. Natura este cea care mă inspiră de cele mai multe ori.

4. Eşti recunoscut ca unul din pionierii muzicii New Age. Cum descrie în cuvinte un nativ din Asia această armonie perfectă între spirit și tehnică?

Muzica mea derivă din inima mea. Mă gândesc mult cum să transpun această muzică, care inspiră pace interioară. Eu folosesc tehnologia numai când simt că aceasta mă ajută într-adevăr să exprim ceea ce am încercat să spun din punct de vedere muzical.

5. Care este albumul tău cel mai drag? Poate celebra creaţie epică despre crearea Japoniei (Kojiki) ... cum ai descrie acest album conceptual!?

"Kojiki" este una dintre cele mai vechi înregistrări scrise din istoria Japoniei. Cu acest album am vrut să-mi exprim rădăcinile japoneze prin muzică. Eu prețuiesc fiecare album pe care l- am creat. Fiecare este foarte special pentru mine, fiecare în felul său.

6. Istoria muzicii tale este ca Silk Road, o călătorie pe "Drumul mătăsii", în opinia mea. De ce ai ales acest punct de reper?

Am fost influențat de conceptul Drumului Mătăsii, care este un drum vechi între Asia și Europa. Imaginația mea a crescut atât de mult pe această temă, la timp pentru a compune muzică pentru albumul Silk Road.

7. Este prima venire la Bucureşti şi va fi o seară specială. Ce-ai pregătit pentru aceasta alături de promovarea noilor piese ale albumului "Tamayura"?

"Tamayura" a fost proiectul cu care am realizat spectacole alături de "Butoh", o companie de dans în anii '90. (Albumul a fost re-publicat de curând). Cel mai nou album al meu este "Final Call", care a fost lansat anul trecut, dar eu nu voi cânta melodii de pe acest album, de această dată. Voi interpreta melodiile mai vechi din "Silk Road", "Kojiki" și "Heaven &  Earth", cu o orchestră simfonică din București.

8. Care este cea mai bună colaborarea cu cineaști și de ce?

Îmi place foarte mult să lucrez pentru industria filmului. Am lucrat cu mari regizori de film și am învățat multe lucruri interesante de la ei.

9. Care este cel mai drag premiu primit și de ce?

Nu am creat muzică pentru a ţinti vreun premiu. Dar, atunci când momentul sau situațiile o vor permite, aş putea primi premii de onoare.

10. Foloseşti o serie de instrumente tradiționale. Care este cel mai interesant şi pe care l-ai folosit de multe ori în muzica ta?

De cele mai multe ori, sursa mea de inspirație pentru muzică vine de la natură și din jurul existenţei mele. Astfel aleg instrumente care simt că descriu sunetul naturii și emoția muzicii mele.

11. Muzica este şi hobby-ul tău?

Muzica sunt eu însumi, viața mea și misiunea mea.

Despre muzica electronică în antologia „Arta sunetelor”

În cadrul proaspăt publicatei antologii „Arta Sunetelor” puteți citi, între multe alte texte interesante, articolul meu „Muzica electronică, tehnologie și spirit”. În cuprins figurează titluri precum: “Cine dădea muzică la toată România?” (FSU), “Pietre rostogolite pe islaz” (Dumitru Ungureanu), “Scurtă istorie a chitarei electrice” (Gabriel Petric), “Rock sub seceră şi ciocan” (Nelu Stratone), “Crâmpeie de suflete” (Ioan Big) etc. Mulțumesc lui Radu Lupașcu, cel care a coordonat volumul, pentru inițiativa de a mă include în acest proiect. 

Cartea are 444 de pagini și poate fi achiziționată direct la redacția Arta Sunetelor (e-mail: radu.lupascu@gmail.com.) și din câteva librării online. Un preview la articol: