Eleusis (numit și Elefsina/ Ελευσινα) a fost desemnat Capitală Europeană a Culturii în 2021, alături de Timișoara (România) și Novi Sad (Serbia). Găzduind anticul sanctuar al zeiței Demetra, orașul grec a devenit un centru de cultură și civilizație important încă din secolul al XIII-lea î.Hr.
Campania de promovare „Eleusis 2021 - Transition to EUphoria” are printre ambasadori pe Dead Can Dance. Pasiunea solistului și compozitorului Brendan Perry pentru istoria și mitologia Vechii Elade este notorie, de aceea un astfel de parteneriat artistic se încadrează firesc în agenda trupei anglo-australiene. Proiectul beneficiază deja de o piesă compusă cu dedicație, iar un concert Dead Can Dance în Eleusis ar putea deveni realitate în 2021. Videoclipul „Eleusis” nu este o producție Dead Can Dance, conceptul vizual aparține organizatorilor greci. El a fost filmat în locație de Mari Shibata și produs de Yiannis Tsiatsianis. Notă tehnică: sunetul piesei începe de la secunda 15 a videoclipului.
25 de ani înseamnă o perioadă mare pentru un proiect media nișat cum este „Călătorii spre Infinit”. Pornit ca o emisiune radio difuzată succesiv la trei posturi (FUN Radio, Activ FM și RFI Romania) între 1992-2008, programul a continuat sub forma unor podcast-uri ocazionale și a articolelor pe care le puteți citi pe acest blog. Faptul că nu am abandonat cu totul ideea mă nedumerește într-o bună măsură. Au existat momente dificile (mai ales compromisurile făcute pentru a menține emisiunea în grilă) și hiatusuri de creație (datorate lipsei de motivație) care ar fi putut curma acest traseu cu ușurință. Cu toate acestea, rezultatul a fost mai multă reziliență și un fel de inerție productivă desfășurată în ritm sincopat, dar persuasiv. „Călătorii spre Infinit” a rămas cea mai longevivă emisiune radio din România specializată în genurile new age și electronic. O asemenea durată reprezintă o anomalie fortuită într-un context dictat de logica supraviețuirii economice a instituțiilor de presă. La aceasta se adaugă modificarea comportamentului publicului sub influența tehnologiei și accesul facil la aproape orice resurse de informație și muzică. Refugiul în blogosferă a rămas singura opțiune pentru o vreme.
Mă bucur că am reușit să ofer la timpul potrivit câteva repere noi unui public românesc educat și atipic. Tot acest demers a fost și mai este încă plin de satisfacții artistice și de întâlniri spirituale. „Călătorii spre Infinit” va continua să existe atât timp cât va mai avea audiență și mă voi simți inspirat să creez conținut.
Compozitorul eston Arvo Pärt a primit pe 20 Februarie Ordinul „Meritul Cultural” al României în grad de Ofițer „în semn de apreciere pentru dăruirea, talentul şi spiritul inovator de care a dat dovadă în întreaga sa creaţie muzicală, precum şi pentru deschiderea arătată faţă de valorile culturale româneşti”, precizează decretul semnat de Președintele Klaus Iohannis. “Orice expresie a onoarei este o mare responsabilitate pentru cel care o primește. Asemeni aplauzelor, acestea pot fi înșelătoare. Mă simt profund onorat și responsabil, cu atât mai mult cu cât moștenirea culturală a României a fost întotdeauna aproape de inima mea. Prețuiesc îndeosebi tradiția spirituală adâncă și bine păstrată a Bisericii voastre Ortodoxe, care a jucat un rol important în viața mea”, a declarat Arvo Pärt la primirea înaltei distincții a Statului Român. Ceremonia de acordare a medaliei a avut loc la Ambasada României din Tallin, Estonia. Arvo Pärt este considerat cel mai mare compozitor eston contemporan. Născut la 11 septembrie 1935, în localitatea estonă Paide, a absolvit cursurile Conservatorului de Stat din Tallinn în anul 1963. Datorită neînțelegerilor avute cu autoritățile sovietice care au încercat să cenzureze opera sa de inspirație mistică, acesta a emigrat în anul 1980 în Occident, trăind alternativ în Germania și Austria. După redobândirea independenței Estoniei în anul 1991, Arvo Pärt a revenit în țara sa natală iar din 2010 s-a stabilit definitiv în localitatea Laulasmaa, unde, în anul 2015 a fondat Centrul care-i poartă numele.
Grammy a ajuns la cea de a 59-a ediție, moment în care consemnăm și împlinirea a 30 de ani de la introducerea categoriei New Age în lista decernărilor. În 1987, primul câștigător desemnat al trofeului Academiei Americane a Artelor și Științelor de Înregistrări pentru cel mai bun album New Age a fost „Down to the Moon” de Andreas Vollenweider. Compozitorul elvețian a concurat atunci cu Jean-Michel Jarre („Rendez-Vous”) și Paul Winter („Canyon”).
Festivitatea de la Los Angeles, care se desfășoară chiar în momentele în care scriu aceste rânduri, ne-a oferit o nouă surpriză. Enya („Dark Sky Island”), Vangelis („Rosetta”), Peter Kater & Tina Guo („Inner Passion”), White Sun („White Sun II”) și John Burke („Orogen”) au intrat pe lista finaliștilor.
Câștigătorul ales de juriul Grammy pentru cel mai bun album New Age este White Sun II, al doilea volum realizat de colectivul White Sun. Toți membrii acestui proiect aparțin religiei Sikh, identitate pe care o afișează în vestimentație și repertoriul ales. White Sun II este o colecție de mantre specifice tradiției inițiate de Guru Nanak, fondatorul Sikhismului, în India medievală. Interpretarea contemporană oferită de Gurujas, Harijiwan și Adam Berry se înscrie într-un stil new age popularizat în anii 80 de Singh Kaur (Lorelei) și de Snatam Kaur în anii 2000. White Sun II a avut parte de un parcurs foarte bun încă de la lansare, devenind #1 în clasamentele Billboard, Amazon și iTunes.
Deși apreciez muzica lor, consider că juriul Grammy a comis încă o dată o nedreptate față de marii artiști ai genului new age. Mă gândesc, desigur, la Vangelis, nominalizat de două ori și pierzând de fiecare dată în fața unor muzicieni talentați, dar aproape obscuri (1998 în fața lui Michael Hedges, 2017 în fața White Sun). Dacă nu ați auzit încă de White Sun nu sunt surprins. Acesta e clipul promoțional al celui mai bun album New Age la a 59-a ediție a Premiilor Grammy.
În luna Martie va avea loc premiera documentarului „A Life in Waves” în cadrul Festivalului de Film SXSW. Regizorul Brett Whitcomb a portretizat-o pe Suzanne Ciani în anii de început ai carierei, când artista se afla în căutarea unui public pentru compozițiile sale electronice, și rememorează succesul pe care aceasta l-a avut cu muzica pentru spoturile publicitare ale unor brand-uri precum Atari sau Skittles. Proiectul a fost finanțat printr-o campanie Kickstarter care a strâns peste 45 000 de dolari americani.
Trailer-ul documentarului despre „Diva Diodei” arată astfel:
Eleusis (numit și Elefsina/ Ελευσινα) a fost desemnat Capitală Europeană a Culturii în 2021, alături de Timișoara (România) și Novi Sad (Serbia). Găzduind anticul sanctuar al zeiței Demetra, orașul grec a devenit un centru de cultură și civilizație important încă din secolul al XIII-lea î.Hr. 
