The Sonic Kontinuum. Meeting Steve Schroyder (interview and mix) / Continuumul sonor. Întâlnire cu Steve Schroyder (interviu și mix)

Note for the English-speaking listeners: although the show is presented in Romanian, the interview with Steve Schroyder is in English and can be heard starting at 5:56. 

Star Sound Kontinuum live at DAKINI Festival 2017

Ultimul interviu înregistrat la Festivalul Dakini pe care vi-l prezint este rodul unei întâlniri neașteptate. La concertul Star Sound Kontinuum, aflat în preajma scenei și preocupat să fac câteva fotografii, am realizat că în obiectivul meu, mânuind energic claviaturile electronice, se afla un artist pe care-l ascultam de câteva decenii. Să fie acest venerabil muzician Steve Schroyder, acel Steve Schroyder din Tangerine Dream și Star Sound Orchestra?
Atunci am realizat că Star Sound Orchestra a devenit Star Sound Kontinuum și că, într-adevăr, respectabilul organist german era chiar acolo, pe scena  Akasha a festivalului, alături de Irina Mikhailova (voce), Israel Galipeau (chitară) și Holger Teuber (percuții). Mi-am dorit numaidecât să-l întâlnesc și, cu concursul Irinei, Steve mi-a acordat un interviu pentru „Călătorii spre Infinit”. E fascinant să-l asculți pe Steve Schroyder depănând amintiri  despre muzica electronică din anii 70 (primul contact cu Edgar Froese, colaborarea cu Manuel Göttsching), despre transpunerea octavelor cosmice  prin calcule matematice și alte asemenea subiecte. Cred că această ediție ar putea interesa generații diferite de ascultători, atât pe cei care experimentau cu sonoritățile spațiale psihedelice ale primelor albume Tangerine Dream, cât și pe cei mai tineri, pasionați de Goa și psybient. Steve Schroyder e unul dintre cei foarte puțini care a reușit să fie o prezență continuă pe scena muzicii electronice vreme de peste 45 de ani. 

„We need harmony”. Meeting Suduaya (interview and mix) / „Avem nevoie de armonie”. Întâlnire cu Suduaya (interviu și mix)

Note for the English-speaking listeners: although the podcast is presented in Romanian, the interview with Suduaya is in English and can be heard starting at 2:12. Due to the windy day and the proximity of a stage, the sound quality of the interview is slightly affected, but I hope you will enjoy the recording as it is. 

Suduaya a apărut ca una dintre marile revelații ale muzicii electronice psihedelice, confirmată în mai bine de un deceniu de înregistrări remarcabile și apariții live la cele mai mari festivaluri de profil. De la nașterea proiectului, în 2006, și până acum, producătorul și chitaristul francez a devenit o prezență respectabilă și proeminentă pe scenele psytrance și psychill. Una din calitățile sale e preocuparea pentru melodicitate și armonie, aspecte pe care le rafinează și perfecționează single cu single, album cu album. Paleta sonoră bogată folosită în compozițiile lui Suduaya reflectă, între altele, diversitatea experiențelor trăite întâlnind oameni și culturi în numeroasele sale peregrinări prin lume. Călătoriile fac parte din evoluția sa umană și artistică, acestea constituie o sursă de inspirație abundentă pentru muzica lui. De aceea, Suduaya e un protagonist ideal pentru „Călătorii spre Infinit”, o emisiune care - de peste 25 de ani - propune publicului român itinerarii sonore urzite din idealurile libertății spirituale și frumuseții.
Suduaya on Facebook: https://www.facebook.com/suduayalive/

One Voice, Many Roots. Meeting Irina Mikhailova (interview + mix) / O voce, mai multe rădăcini. Întâlnind-o pe Irina Mikhailova (interviu și mix)

Note for the English-speaking listeners: Although the podcast is presented in Romanian, the interview with Irina Mikhailova is in English and can be heard starting at 2:42. 

body painting by April Anna
photo by Andrey Kalamkarov

Irina Mikhailova a participat la ediția inaugurală a Festivalului Dakini cu 4 prestații live superbe, solo și colaborative, fiind astfel artistul cu cea mai îndelungată prezență pe scena chill a evenimentului. Ceremonială și meditativă ori exuberantă și senzuală, Irina a întreținut generos o ambianță muzicală captivantă.

M-am bucurat mult să o ascult, să dansez pe cântecele ei și să o intervievez pentru „Călătorii spre Infinit”.  Muzica ei a fost pentru prima oară difuzată în România chiar la această emisiune. Se petrecea la începutul anilor 2000 (prezentam atunci la FUN Radio înregistrările ei cu Lumin și Medicine Drum). Așa că, deși am cunoscut-o pentru prima oară în această vară la Tuzla, sentimentul de familiaritate m-a însoțit permanent în experiența întâlnirii cu ea. Am plăcerea să-ți aduc acum în atenție o ediție specială Irina Mikhailova care cuprinde interviul înregistrat la Dakini și un mix dedicat.
Irina Mikhailova, pagina Facebook oficială:  irinamikhailovamusic/

Dakini Festival, Sky chillumination

M-a amuzat zilele trecute să constat, în câteva conversații amicale, că unele persoane pot confunda festivalul Dakini cu festivalul de film DaKino. Comicul situației făcea ca interlocutorii să nu-mi înțeleagă entuziasmul față de evenimentul aflat la ediția inaugurală și să nu conecteze informațiile pe care le comunicam. Apropierea fonetică dintre titulaturile celor două manifestări e, desigur, la baza acestei neînțelegeri hazlii. Dakini, festivalul din perioada 29 Iunie - 2 Iulie de la Tuzla, marchează o premieră pentru România în virtutea proporțiilor la care e proiectat să se desfășoare: 120 de artiști de muzică electronică vor evolua pe 3 scene, într-o zonă întinsă pe 15 hectare care include și un sat yoga de mari dimensiuni. Conținutul și calitatea programului sunt pe măsura numelui Dakini (dansatoare celestă, mesageră a înțelepciunii, arhetip feminin al iluminării în tradițiile spirituale orientale), la înălțime. Ambianța festivalului este creată de mari artiști psy-trance și chill completând un line-up stelar. Toate informațiile de care ai nevoie  pentru a participa la eveniment le poți găsi la adresa dakinifestival.com 

Am plăcerea de a vă prezenta acum ultimul podcast „Călătorii spre Infinit” înaintea ceremoniei de deschidere a Festivalului Dakini. 

Dakini Festival, Ethnotronic sādhanā

Când muzica electronică fuzionează cu cea etnică apare ethnotronica, un hibrid sonor născut din nevoia ascultătorului modern de a integra sursele tradiționale într-un context transcultural și cosmocentric. Asumarea și transcenderea identificărilor culturale prin mijloace muzicale devine o practică eliberatoare (sanskr. sādhanā) care generează premizele unor noi limbaje artistice și stimulează perspective noi, extinse asupra creativității. Festivalul Dakini oferă oportunitatea de a asculta în România unele dintre cele mai bune proiecte ethnotronice de azi, în perioada 29 iunie - 2 iulie 2017, pe scena Chill, denumită și Akasha. Câteva dintre aceste acte muzicale constituie subiectul noului podcast „Călătorii spre Infinit” pe care am bucuria de a vi-l prezenta aici.

Dakini, aurora unui nou festival

Un nou nume se profilează în această perioadă în circuitul internațional al festivalurilor muzicale psy: DAKINI. Se petrece pe țărmul Mării Negre, în zona comunei Tuzla din Constanța, în perioada 29 iunie - 2 iulie și se remarcă printr-un line-up care, sub aspectul diversității și numărului de artiști invitați, nu are precedent în România. Ediția inaugurală se apropie, pregătirile au ajuns într-o fază avansată, iar perspectiva arată promițătoare pentru ceea ce ar putea deveni unul dintre cele mai importante festivaluri de muzică electronică din Estul Europei.  E un moment special de la care emisiunea „Călătorii spre Infinit” nu poate lipsi, motiv pentru care vă propun să explorăm în trei podcast-uri câteva dintre actele sonore ce se vor auzi la festivalul DAKINI și să-i cunoaștem pe oamenii din spatele acestui proiect frumos și inedit.

Saranankara, un debut psychill așteptat

Scena muzicală psihedelică din România cunoaște de câțiva ani o creștere cantitativă și calitativă notabilă. Mai mulți artiști crează în acest gen, apar mai multe festivaluri de profil iar publicul sporește numeric de la an la an. Din când în când, în cadrul „Călătorii spre Infinit” îi aduc la microfon pe câțiva dintre protagoniștii autohtoni ai acestui stil de muzică electronică. Azi vi-l prezint pe Alin Ilie aka Saranankara, Amphep Ram On, Darkology, Acid Connector. În ambianța relaxată din studioul lui Lishhop (mulțumiri pentru găzduire!) am vorbit cu Alin despre proiectele sale și ideile care-i stimulează creativitatea. Printre cuvintele și emoțiile inerente primului său interviu, am inserat câteva piese exemplificative pentru ipostaza lui Alin de artist psychill, concentrându-ne pe proiectul Saranankara. 

Kitaro revine în România cu trei concerte noi

UPDATE: Concertele lui Kitaro în România din acest an au fost anulate.

Kitaro pleacă într-un nou turneu. „Kojiki and the Universe Live 2017” va debuta pe 20 Aprilie în San Rafael, California, SUA și va trece Oceanul Atlantic pentru o serie de concerte europene, incluzând patru orașe din România:

2 Mai - BRAȘOV, Sala Dacia, Complexul Lux Divina, ora 19:00

6 Noiembrie - BUCUREȘTI, Sala Palatului, ora 20:00

6 Mai - SIBIU
7 Mai - TIMIȘOARA, Sala Olimpia, ora 19:00

Pentru concertele din România biletele vor fi disponibile în rețeaua Eventim.

Tema turneului este „Kojiki”, albumul din 1990 al lui Kitaro inspirat de „Cartea lucrurilor vechi”, o culegere de mituri despre creația Universului și fondarea Japoniei. „Kojiki” integrează părțile orchestrei de coarde scrise pentru Simfonia Skywalker într-o textură de melodii electronice și sunete etnice nipone care evocă întâlnirea dintre Cer și Pâmânt, dintre zei și oameni, așa cum este transmisă în povestirile originare ale locuitorilor Țării Soarelui-Răsare. „Kojiki and the Universe Live” proiectează o interpretare modernă a miturilor, în care muzica lui Kitaro va fi ilustrată prin colaje time-lapse de imagini cosmice oferite de NASA și Universitatea Kyoto.

Kitaro a susținut primul său concert din România în Martie 2014, tot pe scena Sălii Palatului din București, în cadrul turneului „Symphonic World” (re/citește articolul pe care l-am scris cu acea  ocazie aici ).

KITARO 2017 Kojiki Tour Video With Poster Graphics from Hands On Productions on Vimeo.

O zi din viața lui Ewan Hofmann. Interviu cu Ioan Titu (aka Silent Strike)

Ioan Titu, protagonistul muzicii Silent Strike, ne propune un proiect nou, pur electronic și totalmente ambiental. „dayone” este numele albumului recent lansat sub semnătura Ewan Hofmann, o producție pe cât de minimalistă în discursul muzical, pe atât de opulentă cantitativ: 24 de piese totalizând 24 de ore. Experimental și dens, „dayone” oferă o combinație complexă de stiluri ambientale din care se remarcă preferința pentru drone ambient și space. Poți regăsi influențe din Brian Eno, Steve Roach, VidnaObmana, Aphex Twin, Biosphere sau Lustmord, precum și ostinații psihedelice care amintesc de muzica electronică  de la începutul anilor '70. Audiția „dayone” poate funcționa și ca un soundtrack, pentru că piesele oferă un fundal abstract potrivit pentru proiecția de imagini interioare.  

Am fost plăcut surprins de apariția proiectului, motiv pentru care l-am invitat pe Ioan la un interviu concis despre Ewan Hofmann și „dayone”. 

Te-ai lansat într-un proiect ambiental nou, consistent, pe care l-ai asumat sub numele Ewan Hofmann. Ce te-a făcut să alegi o astfel de mutare, mai nișată decât ceea ce realizezi cu  Silent Strike?

IT: Am mai avut acum câțiva ani un proiect mai nișat, intitulat Silent Bass și chiar în cadrul proiectului Silent Strike am colaborări un pic mai greu de digerat față de majoritatea pieselor. Nu există o regulă clară. Compun și în zone mai puțin cunoscute publicului Silent Strike. Anul trecut am avut muzică semnată pentru piesa „Refugiul” (regia Horia Suru) de la Teatrul Odeon. Acum lucrez la muzica filmelor independente „[nothing] About Love” (regia Florin Piersic Jr) și „Caihong City” (regia Florina Titz). Urmează să produc muzică pentru nume mai mult sau mai puțin nișate.

Dayone înseamnă o colecție de 24 de ore de muzică atmosferică partajată în 24 de piese. 
Care e conceptul acestei producții ?

IT: Proiectul va conține doar albume de 24 de ore. Următoarele nu vor fi neapărat partajate la fel, dar mereu vor fi cu timp total de o zi, nu mai lungi sau mai scurte.

Cât timp ți-a luat să faci „dayone”?

IT: De când mi-a venit ideea, am lucrat aproximativ două luni, dar aveam destule materiale deja compuse.

Cum ți-ai ales pseudonimul Ewan Hofmann ?

IT: Inițial am căutat un nume oarecare, cumva universal, dar poți găsi trimiteri:  Hofmann - Albert Hofmann (n.ed.  - om de știință elevețian, „părintele” LSD-ului), Ewan - Ioan.  Însă nu acestea sunt neapărat asocierile. 

Ce artiști din zona electronic space și ambient drone asculți? Care dintre ei te-au inspirat și influențat mai mult?

IT: Biosphere.

Va urma și daytwo?

IT: Sub acest nume, nu, dar îmi face mare plăcere să creez muzică pentru acest proiect și cu  siguranță vor urma și alte "days".

Albumul „dayone” este disponibil pentru audiție și cumpărare pe platforma digitală Bandcamp.

Bach à la Enescu

Ieri a fost lansat la Librăria Cărturești Verona din București un album postum Adrian Enescu. „MyBach” este cel de-al patrulea disc din seria Enescu publicat de A&A Records în colaborare cu Fundaţia MUZZA, după „Bird in Space” (2013), „Invisible Movies” (2014) și „Funky Synthesizer 2.0” (2015). Așa cum sugerează și titlul, colecția are ca punct de plecare piese de J.S.Bach reorchestrate în diverse genuri: electronic, jazz, world și pop-rock. Proiectul început de Adrian Enescu a fost finalizat de Cristian Lolea, compozitor de muzică de film și contemporană care trăiește din 2011 la Varșovia. „Deşi eram foarte apropiaţi şi ne împărtăşeam mereu gândurile şi planurile muzicale, n-am apucat să şi lucrăm împreună. Până la “MyBach”. Au fost câteva luni extrem de intense alături de energia muzicii lui Adrian Enescu. Restul se aude pe cele douăsprezece track-uri…”, a spus Cristian Lolea.
La realizarea proiectului au mai colaborat chitaristul de origine română Radu Goldiş, stabilit din 1980 în SUA, actriţa Adina Popescu, soţia lui Adrian Enescu, şi soprana Liliana Irina Calora.
Nu te aștepta la un album de prelucrări în care structura compozițiilor originale să fie loial urmată. „MyBach” este mai degrabă un experiment personal inspirat de Bach, o interpretare fusion à la Enescu, Adrian Enescu. Convinge-te ascultând un scurt preview.

Vangelis, momente din concertul de la Doha

Au trecut peste cinci ani de la inaugurarea Amfiteatrului Katara din Doha, eveniment marcat printr-un concert Vangelis de amploare. Alături de maestrul grec au participat soprana română Angela Gheorghiu, fostul ei soț - tenorul Roberto Alagna, Corul Yurlov din Moscova, Orchestra Filarmonică din Qatar (formată preponderent din instrumentiști germani). Am scris de mai multe ori despre acest concert (vezi aici și aici), la data respectivă. Cert este că nici până azi nu avem la dispoziție un album oficial sau vreo înregistrare video a reprezentației oferite în orașul de pe țărmul Golfului Persic. Totuși, public pe blog o selecție de aproape 30 de minute pe care am realizat-o din sursa bootleg distribuită în circuit limitat. Sunetul are o calitate slabă, cu zgomote ambientale incluse, dar sper să satisfacă măcar un pic din curiozitatea celor care nu și-au pierdut răbdarea în așteptarea noului album live al lui Vangelis. 

Krishna Das revine în România

Krishna Das a răspuns invitației de a concerta în România pentru a doua oară. Evenimentul este organizat de către „Călătoria Inimii” (comunitate fondată de Elena Francisc și Horia Țurcanu) și programat pentru data de 28 Iunie. 

Krishna Das este numele scenic a lui Jeffrey Kagel, un „rockstar al Bhakti Yoga” și cel mai cunoscut popularizator al cântecelor kirtan în Statele Unite ale Americii. Discipol al maestrului indian Neem Karoli Baba, Krishna Das s-a remarcat printr-un stil care îmbină incantațiile devoționale tradiționale cu instrumente și orchestrații specific occidentale. În 2013 a fost nominalizat pentru Grammy cu „Live Ananda” (2012) la categoria „Cel mai bun album New Age”. A colaborat cu Sting, Hans Christian, Rick Allen (Def Leppard), Steve Gorn, Wah!, Ty Burhoe, Baird Hersey & Prana ș.a. 

Toate detaliile despre concertul lui Krishna Das le puteți găsi pe site-ul special creat de către organizatorii români: krishnadas.ro

Dead Can Dance promovează orașul Eleusis

Eleusis (numit și Elefsina/ Ελευσινα) a fost desemnat Capitală Europeană a Culturii în 2021, alături de Timișoara (România) și Novi Sad (Serbia). Găzduind anticul sanctuar al zeiței Demetra, orașul grec a devenit un centru de cultură și civilizație important încă din secolul al XIII-lea î.Hr. 

Campania de promovare „Eleusis 2021 - Transition to EUphoria” are printre ambasadori pe Dead Can Dance. Pasiunea solistului și compozitorului Brendan Perry pentru istoria și mitologia Vechii Elade este notorie, de aceea un astfel de parteneriat artistic se încadrează firesc în agenda trupei anglo-australiene. Proiectul beneficiază deja de o piesă compusă cu dedicație, iar un concert Dead Can Dance în Eleusis ar putea deveni realitate în 2021. Videoclipul „Eleusis” nu este o producție Dead Can Dance, conceptul vizual aparține organizatorilor greci. El a fost filmat în locație de Mari Shibata și produs de Yiannis Tsiatsianis. Notă tehnică: sunetul piesei începe de la secunda 15 a videoclipului.

25 → ∞

  25 de ani înseamnă o perioadă mare pentru un proiect media nișat cum este „Călătorii spre Infinit”.  Pornit ca o emisiune radio difuzată succesiv la trei posturi (FUN Radio, Activ FM și RFI Romania) între 1992-2008, programul a continuat sub forma unor podcast-uri ocazionale și a articolelor pe care le puteți citi pe acest blog. Faptul că nu am abandonat cu totul ideea mă nedumerește într-o bună măsură. Au existat momente dificile (mai ales compromisurile făcute pentru a menține emisiunea în grilă) și hiatusuri de creație (datorate lipsei de motivație) care ar fi putut curma acest traseu cu ușurință. Cu toate acestea, rezultatul a fost mai multă reziliență și un fel de inerție productivă desfășurată în ritm sincopat, dar persuasiv.  „Călătorii spre Infinit” a rămas cea mai longevivă emisiune radio din România specializată în genurile new age și electronic. O asemenea durată reprezintă o anomalie fortuită într-un context dictat de logica supraviețuirii economice a instituțiilor de presă. La aceasta se adaugă modificarea comportamentului publicului sub influența tehnologiei și accesul facil la aproape orice resurse de informație și muzică. Refugiul în blogosferă a rămas singura opțiune pentru o vreme.
  Mă bucur că am reușit să ofer la timpul potrivit câteva repere noi unui public românesc educat și atipic. Tot acest demers a fost și mai este încă plin de satisfacții artistice și de întâlniri spirituale. „Călătorii spre Infinit” va continua să existe atât timp cât va mai avea audiență și mă voi simți inspirat să creez conținut.

Arvo Pärt decorat cu Ordinul „Meritul Cultural”

Arvo Part, 20.02.2017

Compozitorul eston Arvo Pärt a primit pe 20 Februarie Ordinul „Meritul Cultural” al României în grad de Ofițer „în semn de apreciere pentru dăruirea, talentul şi spiritul inovator de care a dat dovadă în întreaga sa creaţie muzicală, precum şi pentru deschiderea arătată faţă de valorile culturale româneşti”, precizează decretul semnat de Președintele Klaus Iohannis.

 “Orice expresie a onoarei este o mare responsabilitate pentru cel care o primește. Asemeni aplauzelor, acestea pot fi înșelătoare. Mă simt profund onorat și responsabil, cu atât mai mult cu cât moștenirea culturală a României a fost întotdeauna aproape de inima mea. Prețuiesc îndeosebi tradiția spirituală adâncă și bine păstrată a Bisericii voastre Ortodoxe, care a jucat un rol important în viața mea”, a declarat Arvo Pärt la primirea înaltei distincții a Statului Român.

Ceremonia de acordare a medaliei a avut loc la Ambasada României din Tallin, Estonia.

Arvo Pärt este considerat cel mai mare compozitor eston contemporan. Născut la 11 septembrie 1935, în localitatea estonă Paide, a absolvit cursurile Conservatorului de Stat din Tallinn în anul 1963. Datorită neînțelegerilor avute cu autoritățile sovietice care au încercat să cenzureze opera sa de inspirație mistică, acesta a emigrat în anul 1980 în Occident, trăind alternativ în Germania și Austria. După redobândirea independenței Estoniei în anul 1991, Arvo Pärt a revenit în țara sa natală iar din 2010 s-a stabilit definitiv în localitatea Laulasmaa, unde, în anul 2015 a fondat Centrul care-i poartă numele.

Sursa: Arvo Part Center

Grammy cu turban

Grammy a ajuns la cea de a 59-a ediție, moment în care consemnăm și împlinirea a 30 de ani de la introducerea categoriei New Age în lista decernărilor. În 1987, primul câștigător desemnat al trofeului  Academiei Americane a Artelor și Științelor de Înregistrări pentru cel mai bun album New Age a fost „Down to the Moon” de Andreas Vollenweider. Compozitorul elvețian a concurat atunci cu Jean-Michel Jarre („Rendez-Vous”) și Paul Winter („Canyon”).

Festivitatea de la Los Angeles, care se desfășoară chiar în momentele în care scriu aceste rânduri, ne-a oferit o nouă surpriză. Enya („Dark Sky Island”), Vangelis („Rosetta”), Peter Kater & Tina Guo („Inner Passion”), White Sun („White Sun II”) și John Burke („Orogen”) au intrat pe lista finaliștilor.

Grammy 2017 The Best New Age Album Nominees from Marius-Christian on Vimeo.

Câștigătorul ales de juriul Grammy pentru cel mai bun album New Age este White Sun II, al doilea volum realizat de colectivul White Sun. Toți membrii acestui proiect aparțin religiei Sikh, identitate pe care o afișează în vestimentație și repertoriul ales. White Sun II este o colecție de mantre specifice tradiției inițiate de Guru Nanak, fondatorul Sikhismului, în India medievală. Interpretarea contemporană oferită de Gurujas, Harijiwan și Adam Berry se înscrie într-un stil new age popularizat în anii 80 de Singh Kaur (Lorelei) și de Snatam Kaur în anii 2000. White Sun II a avut parte de un parcurs foarte bun încă de la lansare, devenind #1 în clasamentele Billboard, Amazon și iTunes.

Deși apreciez muzica lor, consider că juriul Grammy a comis încă o dată o nedreptate față de marii artiști ai genului new age. Mă gândesc, desigur, la Vangelis, nominalizat de două ori și pierzând de fiecare dată în fața unor muzicieni talentați, dar aproape obscuri (1998 în fața lui Michael Hedges, 2017 în fața White Sun). Dacă nu ați auzit încă de White Sun nu sunt surprins. Acesta e clipul promoțional al celui mai bun album New Age la a 59-a ediție a Premiilor Grammy.

Un nou documentar despre Suzanne Ciani

În luna Martie va avea loc premiera documentarului „A Life in Waves” în cadrul Festivalului de Film SXSW. Regizorul Brett Whitcomb a portretizat-o pe Suzanne Ciani în anii de început ai carierei, când artista se afla în căutarea unui public pentru compozițiile sale electronice, și rememorează succesul pe care aceasta l-a avut cu muzica pentru spoturile publicitare ale unor brand-uri precum Atari sau Skittles. Proiectul a fost finanțat printr-o campanie Kickstarter care a strâns peste 45 000 de dolari americani.

Trailer-ul documentarului despre „Diva Diodei” arată astfel: 

Best of 2016 - Healing, Meditation Music

Ultima parte a retrospectivei 2016 aparține muzicii pentru meditație și arte terapeutice. Poate mai mult decât orice alt subgen new age inclus până acum, această secțiune este relevantă mai ales prin calitatea experiențială a albumelor prezentate. Ambientale ca stil, se disting prin intenția, uneori explicită, de a servi ca suport pentru practici spirituale și terapeutice (meditație, yoga, relaxare etc). Autorii sunt deseori artiști cu preocupări aplicate în aceste domenii, iar experiența lor conferă autenticitate demersului muzical. Chiar dacă nu ai interese, teoretice sau practice, în astfel de direcții, muzica de acest fel te poate acompania discret în momente de introspecție și serenitate. 

Best of Meditation from Marius-Christian on Vimeo.

BEST OF 2016 - HEALING, MEDITATION

„Immortelle” de DEUTER (New Earth Records)
„Puja” de DAVID PARSONS ( Gterma Music)
„Stillness” de DEAN EVENSON (Soundings of the Planet)
„Resonance” de PETER KATER (New Earth Records)
„Deep Sleep” de LIQUID MIND (Real Music)

Best of 2016 - Ambient, Psychill

2016 a fost foarte bun pentru muzica ambientală psihedelică. Sarcina de a mă opri la doar câteva albume de acest gen s-a dovedit complexă, poate cea mai dificilă selecție din toată retrospectiva anului trecut. Prezentarea de mai jos nu e un clasament, ci o enumerare succintă a câtorva dintre creațiile ambientale, psychill pe care le-am remarcat și apreciat cel mai mult. Vei regăsi câteva nume constant promovate la „Călătorii spre Infinit” (Bluetech, Aes Dana), dar și proiecte abia lansate și aflate la primele înregistrări (Ayoto, Profondita).

Best of 2016 - Ambient, Psychill (Journeys to the Infinite) from Marius-Christian on Vimeo.

BEST OF 2016 - AMBIENT, PSYCHILL

„Closer than ever” de ZERO CULT (Cosmicleaf Records)
„Ayoto” de AYOTO (Mindspring Music)
„Ciel” de PROFONDITA (Altar Records)
„Meridian” de ASCENDANT (Synphaera Records)
„The Four Horsemen of the Electrocalypse: White Horse” de BLUETECH (Native State Records)
„The Unexpected Hours” de AES DANA feat. MIKTEK (Ultimae Records)
„Decadence” de GOVINDA (Gravitas Recordings)
„Ancestral Lullabies 2” compilație de ANCIENT CORE (Melusine Records)

Best of 2016 - New Age

New Age este unul dintre cele mai vag definite genuri muzicale, categoria incluzând în fapt o pleiadă de stiluri contemporane intersectate cu muzica electronică, world și clasică. În 1994 am introdus pentru prima oară în presa românească această noțiune, atrăgând atunci multe dezaprobări și reacții critice. Îngrijorarea legitimă a unor ascultători era aceea că aș promova o ideologie neospiritualistă sub acoperirea unui demers artistic, dată fiind similitudinea terminologică dintre genul muzical și mișcarea New Age. Azi știm că numele a fost soluția de marketing găsită în anii 80 de mai multe companii de discuri pentru a-și vinde mai bine albumele unui public cosmopolit, pasionat de alternative spirituale și terapeutice. De altfel, foarte mulți mari artiști de gen s-au disociat formal de controversata etichetare, printre ei: Vangelis, Kitaro, Andreas Vollenweider sau Yanni. Disputa conceptuală e desuetă și prea puțin relevantă în prezent. Important rămâne că sub umbrela New Age poți descoperi o abundență deconcertantă de realizări muzicale menite să creeze armonie și să inspire.  

Dintre cele apărute în 2016, recomandările mele sunt acestea: 

Best of 2016 - New Age (Journeys to the Infinite) from Marius-Christian Burcea on Vimeo.

BEST OF 2016 - NEW AGE

„Rosetta” de VANGELIS (Decca Records)
„The Fall of a Rebel Angel” de ENIGMA (Republic Records)
„Winter Fantasy” de DAVID ARKENSTONE & CHARLEE BROOKS (Green Hill Records)
„Dacika” de MIHAI TOMA (self-released)
„Bathed in the Sun” de STAMATIS SPANOUDAKIS (Stam Studio)
„One World” de GUIDO NEGRASZUS (Akela Sun Records)

Best of 2016 - Electronica Space

Muzica electronică spațială a fost stilul dominant la „Călătorii spre Infinit” în primii ani de emisie, începând cu februarie 1992.
Denumirea programului refugiat acum în blogosferă a fost și este o trimitere către scenarii de explorare acustică pe direcții accesibile cu precădere imaginației. Stilul space este o artă a prezentului, dar mai ales a anticipației. În astfel de compoziții electronice vom regăsi nostalgia apartenenței noastre cosmice și aspirația spre expansiune dincolo de limitele căminului nostru planetar. Poți călători prin lumi virtuale cu viteza muzicii, fără nicio teamă că te-ai putea rătăci. Pentru o mai bună orientare îți propun câteva repere discografice space din 2016.

Best of 2016 - Electronica Space (Journeys to the Infinite) from Marius-Christian Burcea on Vimeo.

Best of 2016 - ELECTRONICA SPACE:

„Rosetta” de VANGELIS (Decca Records)
„Quantum Key” de TANGERINE DREAM (Invisible Hands Music)
„Spiral Revelation” de STEVE ROACH (Projekt Records)
„Music for the Dome” de MICHAEL STEARNS (Earth Turtle Music)
„Ufology” de MARK DWANE (MDMusic)
„Back to the Gate of Universe” de VANDERSON (Self-released)
„Salvaging the Present” de DEAN DE BENEDICTIS (Spotted Peccary)
„Earth from Above” de SVERRE KNUT JOHANSEN (Spotted Peccary)

Best of 2016 - Electronic Soundtracks

 

Ianuarie este luna selecțiilor retrospective la „Călătorii spre Infinit”.  Prima categorie prezentă pe lista scurtă a realizărilor discografice din 2016 este cea a muzicii electronice de film.

  În 1956 cuplul Louis și Bebe Barron realiza o coloană sonoră integral electronică pentru pelicula „Forbidden Planet”, o inovație care a consacrat relația cinematografică dintre muzica electronică și genul Science Fiction. La 60 de ani distanță conexiunea e validată pe marile și micile ecrane în forme tot mai diversificate, cu momente de reper precum: „Stalker” (regia Andrei Tarkovsky, muzica Edward Artemiev), Blade Runner (regia Ridley Scott, muzica Vangelis) sau „Tron: Legacy” (regia Joseph Kosinsky, muzica Daft Punk). Nu e surprinzător că, deși azi o putem auzi în thrillere psihologice, drame și comedii, muzica electronică rămâne opțiunea sonoră naturală a creatorilor de film Sci-Fi. Propunerile mele de mai jos reflectă această asociere consistentă.

Best of 2016 - Electronic Music Soundtracks (Journeys to the Infinite) from Marius-Christian Burcea on Vimeo.

Best of 2016 - ELECTRONIC MUSIC OST:

„Passengers” de THOMAS NEWMAN (Sony Masterworks)
„Arrival” de JOHANN JOHANNSSON (Deutsche Grammophon)
„Stranger Things” de KYLE DIXON & MICHAEL STEIN (Lakeshore Records)
„Humans” de CRISTOBAL TAPIA DE VEER (Silva Screen Records)
„Neon Demon” de CLIFF MARTINEZ (Milan Records)
„Mr.Robot volume 2” de MAC QUAYLE (Lakeshore Records)