Inregistrarea evenimentului muzical din aceasta vara care i-a adus impreuna in concert la Loreley pe Klaus Schulze si Lisa Gerrard e deja disponibila, atat in varianta video cat si audio. Deloc intamplator, Klaus a ales un nume cu rezonanta wagneriana - "Rheingold". Opera moderna? Poate. Inspiratie atemporala? Cu siguranta, caci temele mitologice sunt actualizate din negura inconstientului colectiv. Misteriosii nibelungi, razboinicele valchirii, figura subterana a zeului Wotan se dezvaluie cu chipuri noi in lucrarea prezentata de cei doi mari artisti. Rheingold e o realizare fara precedent in muzica electronica.
PS: cateva dintre fotografiile pe care le-am facut la concert au fost incluse cu credit in booklet-ul DVD-ului. Nu mi-as fi imaginat ca voi contribui, chiar si in acest fel, la creatia unui album semnat de Klaus Schulze (vezi coperta în full screen).
Sala Polivalenta: O parte din nostalgia unei epoci muzicale s-a cuibarit in suflet dupa acest eveniment. E o clipa de evocare si celebrare a capodoperei Oxygene realizata in urma cu 3 decade. Jarre, la 60 de ani, arata, se misca si mai ales canta incredibil. Atemporalitatea sunetelor si urgenta mesajului pe care l-a adus cu el sunt doua trasaturi complementare ale unei seri muzicale cu totul speciala.
Concertul a inceput cu aproape 25 de minute intarziere fata de ora anuntata. Jarre si-a facut aparitia din spatele salii, traversand prin multime si salutand cu entuziasm publicul avid sa-l asculte. A tinut sa vorbeasca despre frumusetea si importanta instrumentelor analogice pe care le-a comparat cu Stradivariusul din traditia clasica si a reamintit ca, atunci cand a compus Oxygene, primele reactii pozitive au venit din Romania, ceea ce pentru el a insemnat f mult (si pentru noi, biensur). Conceptul central al spectacolului e problema ecologica, motiv pentru care Oxygene e un album inca foarte actual. Alaturi de Jarre, alcatuind o veritabila formatie, au urcat pe scena: Dominique Perrier, Claude Samard si Francis Rimbert.
Sarac in lumini si proiectii video, show-ul a fost atipic pentru ceea ce artistul francez obisnuia sa prezinte. Expresia energica a lui Jarre si dialogurile cu publicul au apropiat foarte mult oamenii de pe scena si oamenii din sala. Poate asta a fost si esenta acestei intamplari, sa ne faca sa ne simtim uniti prin muzica si mai responsabili in fata Naturii. In rest nu se poate povesti, trebuia sa fi fost acolo ca sa simti. Dar nu e inca tarziu, Jarre a promis ca va reveni anul viitor cu un concert de proportii in aer liber.
Iata si cateva filme si fotografii (click pe ele pentru a vedea la rezolutia originala) pe care le-am realizat cu aceasta ocazie:
Itinerariul meu din luna iulie a inceput in Danemarca, intr-un loc foarte frumos de pe tarmul Marii Baltice. Motivul: un concert sustinut de Indra la piramida din Rodvig, in fapt, o incinta intr-o forma mai mult conica ramasa de pe vremea unei vechi mine. Spatiul serveste de cativa ani desfasurarii unor activitati artistice. Voi reveni asupra concertului lui Indra intr-un viitor post. Deocamdata, inapoi la Loreley, in Germania, a doua si principala tinta a calatoriei. Legenda spune ca Loreley era o tanara femeie care s-a aruncat in apele Rinului datorita infidelitatii celui pe care-l iubea. Moare ca om dar se transforma in sirena. Vocea ei mesmerizanta ii ademenea pe toti cei care traversau Rinul iar pietrele ii murmura inca numele.
Loreley mi-a amintit putin de Herculane, putin de Valea Oltului, insa e un loc mult mai ingrijit si incarcat de civilizatie. O multime de oameni se indrepta spre varful dealului unde era situat amfiteatrul ca intr-un pelerinaj spre templul muzicii. Eu ajunsesem de dimineata acolo impreuna cu prietenii mei, mai vechi sau mai noi (Geo, Poha, Daniel si George), pentru interviul despre care am scris deja. Ni s-a alaturat si Dan Bozaru (Indra) in scurt timp. In prima zi a festivalului Night of the Prog urmau sa cante Solar Moon, Tangerine Dream si Klaus Schulze cu Lisa Gerrard. Deschiderea celor de la Solar Moon a fost foarte potrivita. Ascultasem un album cu ei si colaborarile pe care le facusera cu Schulze in Contemporary Works. A fost o ora de ambient lounge speciala din care nu au lipsit piesa "Global Medication" si inedita "You are the keys on the God's piano". Dupa alte doua aparitii pe care nu vreau sa le comentez a venit si randul celor de la Tangerine Dream. Desi legendarul grup al lui Edgar Froese nu mai imi spune aproape nimic de ani buni, totusi concertul lor a fost peste asteptari. Au ales sa cante piese variate din repertoriul lor. Mi-au placut indeosebi cele mai vechi (White Eagle a fost un deliciu). Dupa doua ore live electrizante cu Tangerine Dream si o pauza in care impresionantul arsenal de instrumente al lui Klaus Schulze a fost adus pe scena, magia a inceput. In contrast cu Tangerine, Klaus a invaluit audienta in lumini si sunete calme si introspective, debutand cu variatiuni pe tema Liquid Coincidence. Aparitia Lisei Gerrard a fost cu entuziasm primita. Numeroasa audienta din amfiteatrul in aer liber de la Loreley a fost complet absorbita in comuniunea muzicala dintre Klaus si Lisa. Publicul a fost magnific, am fost in mijlocul lui, parte din el si pot spune ca nu am mai simtit nicaieri intensitatea cu care artistii si spectatorii pot fi impreuna la un concert, asa cum s-a intamplat la Loreley. Se putea percepe aproape visceral torentul emotional care circula intre Klaus si Lisa pe de o parte, intre ei si spectatori pe de alta parte. Cu totii am petrecut un timp minunat iar Klaus, in pofida sanatatii fragile pe care o are de cativa ani, a fost surprinzator de energic, de implicat , a comunicat des cu publicul si a glumit mult. Lisa cu vocea ei cand grava, cand inocenta si ludica, a reusit sa trezeasca in audienta o atitudine aproape reverentioasa. Desi se apropia ora 1 au fost si encoruri; spre final, la cerere, Klaus ne-a purtat intr-un tur de forta cu o magistrala exemplificare a artei sequencingului iar Lisa a oferit un solo care a taiat respiratia multora din cei de acolo. Pot spune ca la Loreley s-a scris istorie, si nu afirm doar eu acest lucru ci si numerosi fani vechi ai lui Klaus Schulze. Am filmat si facut fotografii. Am postat 3 filme pe youtube (nickname-ul meu acolo e parajati), iata-le:
Salut ! Am decis să deschid un blog pentru a împărtăși câteva momente și experiențe deosebite. Rândurile pe care le voi scrie aici sunt adresate prietenilor, ascultătorilor emisiunii "Călătorii spre Infinit" și tuturor celor care, într-un fel sau altul, vor găsi acest blog în activitatea lor virtuală. Voi începe cu povestea unei întâlniri pe care nu o voi uita vreodată, cea cu Klaus Schulze și Lisa Gerrard. Când doi artiști iconici se întâlnesc este aproape imposibil de anticipat ce se va întâmpla, uneori chiar și pentru ei. Asta s-a petrecut la Loreley, un loc superb situat pe Valea Rinului, în Germania . Era cu puțin timp înainte de concertul pe care urmau să-l susțină împreună în cadrul festivalului Night of the Prog. Îmi doream foarte mult să ajung să-i cunosc personal și să-i intervievez pentru programul meu radio iar acum totul părea a concura spre împlinirea acestui vis. Am fost sigur de asta doar cu doua zile înainte, pe când eram în Danemarca și am primit un mail-răspuns de la noul manager al lui Klaus Schulze, Michael Schmitz. La 11:30, pe 18 Iulie eram la Loreley, emoționat și oarecum nerăbdător. Pentru mine Klaus Schulze a fost figura centrală a muzicii electronice, iar pasiunea pe care am avut-o pentru muzica lui mi-a adus porecla "Schulze" încă din perioada liceului. Timewind, X și Audentity au fost albumele care mi-au însoțit viața mulți ani și pot spune că relația cu muzica lui a fost ca o primă iubire- intensă și imposibil de uitat.
Lisa Gerrard m-a fascinat de pe vremea când am ascultat-o în Dead Can Dance. Cariera ei solo e fabuloasă, iar coloanele sonore în care a cântat au farmec aparte prin semnătura ei vocală : Gladiator (pentru care a primit un Glob de Aur și o nominalizare la Oscar alături de compozitorul Hans Zimmer), Ashes and Snow, Tears of the Sun, Ali, The Insider. O simțeam ca o prezență autentică, profundă, puternică și grațioasă, o combinație de trăsături rară.
Michael m-a condus în spatele scenei, într-un fel de bucătărie amenajată pentru artiști și staff-ul lor. Acolo i-am văzut pe Klaus și Lisa. Îmi bătea inima puternic în piept însă mă stăpâneam cu gândul în minte de a fi cât mai "profi" la interviu și a nu părea un fan care a dat buzna în culise. Nu știam exact la ce să mă aștept. Klaus e greu de prins pentru interviuri și nu e un interlocutor comod, dimpotrivă. Îți poate refuza întrebările cu ușurință, poate fi uneori ironic sau prezent dar indisponibil. Lisa are o imagine scenică destul de sobră, de gravă dar care lasă totuși să se întrevadă și o altă ipostază, mult mai caldă și luminoasă. I-am găsit pe Klaus și Lisa zâmbind și erau minunați împreună. Datorită stării de sănătate mai precare a lui Klaus și a faptului că se apropiau probele de sunet, Michael mi-a pus în vedere că trebuie sa mă încadrez în 10 minute cu interviul. Doream mai mult însă nu am comentat nimic, am primit totul ca un privilegiu irepetabil. Redau mai jos conținutul tradus al interviului și adaug câteva poze.
Legat de îmbrățișarea cu Lisa: simpatiile reciproce se simt. În timp ce realizam interviul și eram ușor răpit in albastrul viu al ochilor Lisei și în sensul cuvintelor ei, am sesizat ca trăiam o anumita emoție specială pe care am pus-o inițial în seama exuberanței conjuncturale. Nu mi-a luat mult sa înțeleg că era un răspuns împărtășit și de Lisa, dincolo de cuvinte. Un fel de comunicare pe mai multe planuri. Confirmarea a venit în momentul în care, cerându-i să facem o poza împreună, mi-a raspuns "Of course, my darling" și m-a îmbrățișat printr-o mișcare spontană și complet neașteptată pentru mine. Poate sună pueril, dar atunci m-am simțit copleșit și într-o clipă de grație. Nu am apucat decât să rostesc ca pentru mine "oh my God!" spre amuzamentul Lisei care m-a apropiat și mai mult de ea . Când scriu aceste rânduri o fac cu umor, însă atunci totul era neverosimil de frumos.
Interviu pentru emisiunea "Călătorii spre Infinit" (ediția a fost difuzată pe 26.7.2008 la RFI Romania):
Farscape este un proiect muzical unic, un moment special in evolutia muzicii electronice contemporane. Care este povestea acestei colaborari ?
LG : Aceste lucruri sunt create de Gratii, e ceva organic, uneori oamenii sunt destinati sa se intalneasca. Klaus era familiar cu muzica mea de multi ani. Cand am primit telefonul de la Klaus am fost destinsa, cred ca am vorbit doua ore si am realizat imediat ca avem atatea lucruri in comun si ca empatia dintre noi si intelegerea pe care o avem asupra muzicii sunt foarte asemanatoare. Ne-am simtit foarte siguri si protejati inca de la inceput. Ne-am spus: Bine, avem ceva de facut. E foarte important sa ai acest sentiment intr-o prima conversatie; uneori poate fi cu un regizor de film, alteori cu un producator, dar daca nu ai acea senzatie in abdomen, atunci stii ca nu poti lucra cu acea persoana. Intelegi? E atat de abstract uneori. Din acel moment ne-am dat seama cu certitudine ca vom lucra impreuna, restul era doar o chestiune de timp.
KS: A fost prima oara cand am vorbit cu ea dar o cunosteam, ii stiam muzica si imi placea felul in care canta. Am avut acel prim telefon si imediat am simtit ca intre noi exista un fel de relatie, pot spune ca am fost norocosi pentru ca ea se intorcea dintr-un turneu in Europa si nu stiam daca vom face sau nu un album. Intentionam doar sa inregistram ceva in studioul meu.
LG: Sa explic. Klaus a pregatit intre 5 si 7 ore de muzica. In prima zi in care am ajuns, am avut o experienta aproape catartica pentru ca ma intorceam dintr-un turneu si exista multa informatie in mine care trebuia inlaturata. Asa ca prima zi a fost foarte interesanta si catartica in sensul inlaturarii continuturilor emotionale acumulate in timpul concertelor de la care veneam. A doua zi a fost remarcabila pentru ca, facand aceasta, am reusit sa ascult piesele pe care Klaus le scrisese, apoi am decis ca vor fi parti in care voi canta peste muzica iar altele cand vom lasa muzica sa vina in prim plan. A fost foarte clar de atunci pentru Klaus ca, dupa ce voi pleca, el va lua inregistrarile cu vocea mea, le va mixa si va construi piesele muzicale in acest mod.
Lisa ai afirmat ca muzica este ceva sacru. Spune-ne, te rog, care este intelegerea ta asupra acestui mod foarte intim de a experimenta muzica.
LG: Lasa-ma sa explic mai intai ce inseamna cuvantul “sacru”, pentru ca limba engleza este una foarte inerta. Sacra este relatia pe care o ai cu copilul tau, de exemplu. Daca esti in compania unui copil, al tau sau care iti este incredintat pentru a-l proteja atunci aceasta este o relatie sacra. E bazata pe inocenta, puritate si iubire neconditionata. De aceea muzica nu este sacra in sens religios, este sacra in sensul ca protejezi, ca esti paznicul a ceva care este extrem de inocent si pe care trebuie sa-l deschizi cu urechile si sufletul. E necesar sa deschizi acele cai care permit acestei puritati sa intre in lume si in viata celorlalti. Altfel nu poti face lucrurile sa mearga pentru ca doar astfel aduci o influenta pozitiva in lume. In sensul acesta folosesc cuvantul sacru.
KS: Bine spus!
LG: Dar e si adevarat; am vorbit cu Klaus despre asta la prima noastra conversatie telefonica.
KS: Am vorbit atunci despre tot dar nu si despre muzica. Nu trebuie sa vorbesti despre muzica, trebuie sa faci muzica.
Lisa, muzica este copilul din exemplul tau?
LG: Da. E nevoie sa mergi la periferia lucrarii care este o oglinda a sufletului ca intr-o pictura abstracta. Dintre cei care vor fi expusi operei artistice, unii vor fi miscati interior, altii nu. Asta e incertitudinea minunata a muzicii.
Klaus, muzica ta transmite un sentiment de explorare; daca ai avut o tema in minte pentru Farscape, care a fost aceasta si ce inseamna “Liquid Coincidence”, piesa in 7 parti care alcatuieste albumul?
KS: Semnificatia lui Liquid Coincidence provine din ideile si cantecele Lisei si interpretarile mele instrumentale care se topesc asemeni unui lichid; iar coincidenta este intalnirea dintre situatiile in care ne aflam eu si Lisa; am ales titlul Farscape pentru ca Lisa a plecat imediat dupa inregistrari la Borneo si in Australia, de aici ideea de departare, asa ca Farscape mi s-a parut un nume bun.
Vorbeste-ne, te rog, despre colaborarea cu Schiller. Ati inregistrat impreuna piesa Zenit anul trecut, iar acum Schiller a remixat o parte din Farscape.
KS: Da, am primit remixul acum doua zile de la el si mi s-a parut foarte interesant. Ne intelegem foarte bine. La inceput am vazut ca e foarte implicat in muzica de acum, in ceea ce e popular, iar eu nu prea sunt conectat cu asta pentru ca ceea ce fac se situeaza mai in avangarda, ori cum vrei sa o numesti. Am constat ca e o persoana cu adevarat draguta si serioasa, ceea ce m-a surprins. Am facut piesa Zenit impreuna care apoi a fost number one in Germania si chiar Farscape a ajuns in topurile din Polonia. Sunt surprins pentru ca nu sunt obisnuit sa fiu in topuri deoarece muzica mea e mai abstracta.
Intr-o nota mai personala, esti in a 6-a decada a vietii. Vreau sa ne spui daca aceasta etapa a influentat sau nu modul in care iti percepi muzica si ce ti-ar m-ai placea sa realizezi in anii urmatori ?
KS: Nu stiu inca, voi face un alt album cu Lisa. Cand am inceput colaborarea cu ea nu stiam daca vom scoate un album dar pentru ca am lucrat atat de bine impreuna am decis mai mult sau mai putin sa lansam cate un disc in fiecare an sau poate la doi ani, depinde… Voi munci la un nou album solo iar dupa acest concert care va fi publicat pe DVD, ma voi concentra pe mixaje surround si deasemenea voi mixa imaginile. Nu am mai mixat imagini pana acum dar ma intereseaza sa fac asta.
Ce vom auzi in concertul tau cu Lisa Gerrard. Ce ne-ati pregatit ?
Niciunul dintre noi nu stie. Ea a venit miercuri, in urma cu doua zile, direct din Australia, joi ne-am vazut pentru prima oara aici la Loreley si am hotarat ca vom realiza acest concert fara prea multe pregatiri; am facut acelasi lucru pentru album, am improvizat mult si la fel se va intampla si in noaptea aceasta. Nu stim cu exactitate nimic dar, bineinteles, ne vom directiona pe stilul din Farscape.
Si ultima intrebare: daca veti fi invitati in Romania, veti lua in considerare aceasta propunere ?
KS: Da, acum insa avem multe oferte, Lisa si cu mine. Nu stiu acum nimic pentru ca in noaptea asta vom prezenta primul concert. Mai intai testam cum merge proiectul nostru pe scena apoi putem vorbi de concerte viitoare, deocamdata nu stim.
Inregistrarea evenimentului muzical din aceasta vara care i-a adus impreuna in concert la Loreley pe Klaus Schulze si Lisa Gerrard e deja disponibila, atat in varianta video cat si audio. Deloc intamplator, Klaus a ales un nume cu rezonanta wagneriana - "Rheingold". Opera moderna? Poate. Inspiratie atemporala? Cu siguranta, caci temele mitologice sunt actualizate din negura inconstientului colectiv. Misteriosii nibelungi, razboinicele valchirii, figura subterana a zeului Wotan se dezvaluie cu chipuri noi in lucrarea prezentata de cei doi mari artisti. Rheingold e o realizare fara precedent in muzica electronica.
