ElectroBlog.ro m-a luat la întrebări despre
ultimele mele preocupări personale și artistice. Administratorul site-ului și
realizatorul interviului este Septimiu Moldovan, autorul Enciclopediei Muzicii
Electronice Românești. Am preluat aici articolul, cu acordul său.
EBRo: Salutări Marius ! Îmi face o extraordinară
plăcere să purtăm o discuție pentru acest blog, mersi că ai acceptat. Pentru
început spune-ne, te rog, ce faci în Cipru? Am văzut că ești acolo pentru o
perioadă.
MCB: Kalimera! Da, mă aflu de o
perioadă scurtă în Cipru cu intenția de a mă stabili pe insulă. Deocamdată sunt
în plin proces de integrare, explorez locurile, învăț greaca, socializez cu
oamenii de aici. E un mediu care-mi priește, îmi place viața mediteraneeană. Am
câteva proiecte în minte pe care sper să le pot realiza aici, dar e prematur să
vorbesc despre ele în această fază.
EBRo: Vangelis, Tangerine Dream,
Jean-Michel Jarre. Trei giganți care anul acesta au lansat materiale noi:
„Rosetta” (Decca Records), „Live at the Philharmony Szczecin Poland 2016”
(Eastgate Music), respectiv „Electronica 2: The heart of noise” (Columbia
Records). La albumul semnat de Tangerine Dream ai avut onoarea și tu să iscălești
pozele din booklet-ul materialului. Povestește-ne, te rog, ce te leagă de cei
din acest grup muzical, experiența, trăirile.
MCB: Da, Tangerine Dream va publica un nou dublu CD
în curând, altul decât albumul live menționat de tine, care va fi și
prima realizare discografică de studio după moartea lui Edgar Froese,
fondatorul și leaderul trupei. De asemenea, Jean-Michel Jarre lansează în
Noiembrie Oxygene 3 pentru a aniversa 40 de ani de la antologicul său disc de
debut. Și să nu uităm că pe 11 Noiembrie Jarre cântă la Cluj.
De Tangerine Dream mă leagă multe amintiri muzicale
frumoase, încă de pe vremea copilăriei, precum și debutul meu radiofonic. La
prima ediție „Călătorii spre Infinit” pe care am prezentat-o la FUN Radio
(noiembrie 1993) am difuzat albumul lor „Optical Race”. Nu am avut contacte
personale cu grupul german până recent. Bine, am avut o intersectare însoțită
de un schimb de zâmbete cu Edgar Froese în backstage la concertul TD de la
Loreley în 2008. Este o imagine pe care o evoc ușor de fiecare dată când ascult
muzica Tangerine Dream. Anul acesta am fost la Szczecin, în Polonia,
pentru a-i revedea pe scenă, acum într-o nouă formulă. În prealabil am schimbat
câteva mesaje cu Bianca Froese-Acquaye, soția lui Edgar, pentru a obține
permisiunea de a face fotografii la eveniment. A contat și faptul că aveam deja
fotografii publicate într-un album live semnat de Klaus Schulze. Așa am ajuns
pentru o seară „fotograful trupei” (cum am fost notat pe lista organizatorilor
la intrarea in incinta Filarmonicii din Szczein). La concert i-am cunoscut
direct pe toți membrii actuali Tangerine Dream și am fost foarte încântat. M-am
bucurat mult când am vazut că multe din fotografiile realizate de mine au fost
publicate în booklet-ul dublu CD-ului ”The Quantum Years - Live at the
Philharmony Szczecin”. Deși nu mă pot numi pe deplin fotograf de concert, am
primit credit foto la doua albume live semnate de Klaus Schulze („Rheingold”,
cu Lisa Gerrard) și Tangerine Dream („Live at the Philharmony Szczecin”). Klaus
Schulze și Tangerine Dream sunt creatorii Berlin School, o tradiție consacrată
a muzicii electronice care influențează și inspiră încă mulți artiști noi.
Aceste contribuții foto sunt pentru mine o realizare sentimentală și
profesională. Nu-mi imaginam, puștan fiind, că numele meu va apărea vreodata pe
albumele a doua dintre legendele genului electronic. Totodată, aceste colaborări
onorabile reprezintă și un mod de a-mi exprima recunostința pentru muzica lor,
un fel de a oferi și eu ceva înapoi pentru arta cu care m-am hrănit spiritual
zeci de ani.
EBRo: Ambientală, cosmică, cu slipiri și licăriri
spontane precum sufletul tău, reflectă întocmai personalitatea ta puternică, bătăioasă,
care renaște și se autodefinește mereu, care nu cedează și caută întotdeauna
ceva nou. Aceasta este „Nebula”, primul tău exercițiu muzical, prima ta
încercare în sfera producției muzicale. Dezvoltă-ne, te rog, spune-ne intențiile
și planurile tale de viitor.
MCB: Ești primul care mă întreabă asta,
într-o fază atât de incipientă a devenirii mele artistice. Nebula este o
piesă space la care lucrez, am postat pe Facebook un scurt clip cu două momente
din ea, un preview audio. Deocamdată e mai mult o joacă serioasă, un exercițiu,
cum bine spui. Într-o primă etapă e nevoie să creez un mic studio care să
permită să mă exprim muzical cât mai bine. Limitările tehnice sunt destul de
mari acum, deci trebuie să fac câteva investiții pentru a produce muzică așa
cum simt. Am ascultat și promovat muzică electronică și new age de la o vârstă
precoce. Tot de atunci am reprimat („ajutat” de unele împrejurări) impulsul de
a face muzică. Cred ca am atins un fel de masă critică de informație muzicală,
punct de la care nu mă mai pot mulțumi cu pasivitatea audițiilor. Uneori îmi
apar în minte idei sonore, compoziții destul de elaborate pe care le percep mai
degrabă ca pe ceva pre-existent. În acest sens, ca artist nu pot fi decât, cel
mult, co-autor. Am ales să dau curs inspirației, dar mai sunt câțiva pași de făcut până când voi putea înregistra un prim album. Important este că am luat
decizia și că deja lucrez la materializarea ei. Cât timp va lua până când voi
putea atinge consistența muzicală și tehnică la care aspir, asta rămâne de văzut.
Oricum, mulțumesc pentru aprecieri!
EBRo: Avem și noi giganții noștri. Este foarte
regretabil însă că unul dintre ei, marele Adrian Enescu, anul acesta ne-a părăsit
și a trecut în eternitate. Eu voi rămane cu veșnicul regret că nu am avut
niciodată onoarea să ii strâng personal mâna, deși m-a influențat decisiv în
scrierea enciclopediei, discuțiile pe email și la telefon fiind întotdeauna
pline de inspirație și încurajare. Ce trăiri și amintiri iți stârnesc numele
Enescu?
MCB: Dispariția lui Adrian Enescu ne-a luat pe toți
prin surprindere. Avea proiecte în desfășurare și idei pentru noi înregistrări,
nimic nu anunța această despărțire. L-am ascultat, urmărit și admirat în copilărie
pentru muzica electronică și soundtrack-urile pe care le crea. Avea o semnătură
distinctă, un mod de a compune recognoscibil, indiferent de genul pe care-l
aborda. A fost un om providențial pentru anii 70-80, o prezență necesară într-o
Românie care se sincroniza greu cu evoluția muzicii. Am apreciat la dânsul atât
artistul, cât și disponibilitatea pe care o avea față de cei veniți dupa el:
încuraja și oferea din experiența sa, în mod consecvent, tuturor celor care-l
solicitau. Deși unii, mai nou, îi contestă titulatura de „părinte al muzicii
electronice românești”, cu siguranță Adrian Enescu și-a asumat meritoriu o
atitudine activă paternală, a fost un mentor. Chiar dacă nu a avut discipoli
direcți, cu certitudine a contribuit exemplar la formarea unor muzicieni. Cea
mai strânsă colaborare pe care am avut-o cu dânsul a fost la realizarea compilației
„Noua Românie-Rebirth of a Nation” (2001), primul album de muzică electronică
românească publicat în Vest. Eu eram co-producătorul cooptat de casa de discuri
Sonic Images/ Earthtone pentru a oferi expertiză la identificarea și selecția
pieselor candidate la publicare. Evident, Adrian Enescu a fost cap de listă.
Odată contactul stabilit, am ajuns să ne apropiem și să petrecem multe ore
discutând despre muzica electronică, de la începuturile ei până în prezent,
precum și despre scena românească de gen. L-am avut invitat și în emisiunea mea
radio – „Calatorii spre Infinit” – de câteva ori. Am avut momente foarte bune,
dar și câteva mai conflictuale. I-am oferit ocazia să-și arate temperamentul
coleric, însă am depășit clipele de impas. Respectul reciproc pe care ni-l
purtam a fost decisiv în armonizarea comunicării dintre noi. Cred că și-a
îndeplinit onorabil misiunea artistică și rolul in istoria muzicii românești.
Cariera sa a fost o aventură sonoră irepetabilă, care ne-a inspirat pe toți cei
fascinați de sunetele electronice.
EBRo: A trecut un an de la lansarea cărții
„Enciclopedia muzicii electronice românești”. Esti un om cu un cuvânt greu de
spus în lumea muzicii electronice autohtone, un om care privește foarte bine în
ansamblu această scenă. Ce înseamnă pentru tine, personal, existența acestei cărți și ce însemnătate are ea pentru istoria muzicii electronice românești?
MCB: Enciclopedia pe care ai lansat-o este o apariție
editorială care umple un gol în documentaristica muzicală românească. Pe cât
este de necesară și valoroasă inițiativa, pe atât de dificilă mi se pare munca
de compilare a unui volum foarte mare de informații. Desigur, cartea se bazează
pe datele oferite chiar de protagoniștii pe care i-ai abordat și, din această
perspectivă, oferă o panoramă suficient de diversă asupra fenomenului muzical
electronic de la noi. Rezultatul arată destul de eterogen și cred că ar putea
fi îmbunătățit sub mai multe aspecte, poate într-o ediție adăugită și revizuită.
Esențial e că, în sfârșit, avem și o Enciclopedie a Muzicii Electronice Românești.
Ești primul care a dus până la capăt ideea unei asemenea cărți ambițioase;
trebuie consemnată contribuția ta și te felicit.
EBRo: Îți mulțumesc pentru timpul acordat și iți
urez multă baftă!
Sursa: ElectroBlog.ro
