Divagație cinematografică

Nelipsit nici anul acesta, îți prezint mai jos colajul video care ilustrează câteva selecții cinematografice din producțiile science-fiction ale anului 2012. Este o divagație în sensul unei excepții de la profilul muzical al blog-ului, altfel doar un exercițiu de cinefil pasionat de SF. Dintre titlurile incluse, singurul care mi-a plăcut cu adevărat în întregime a fost Cloud Atlas. Trailer-urile abundă  în scene de acțiune menite să capteze ochii privitorului, mai puțin rațiunea sa, violența imaginilor constituind uneori o distragere de la ideile, inedite și provocatoare, prinse în arhitectura scenariului.

Profil muzical ~ Paul Schwartz

În Ajunul Crăciunului,  marcăm muzical sărbătoarea spirituală cu o ediție-profil Paul Schwartz. Motivele liturgice îmbinate cu arii de operă și orchestrații electro-acustice elaborate fac din muzica lui Schwartz un acompaniament elegant pentru această perioadă. E ultima postare a anului, vreau să vă mulțumesc pentru atenția și suportul pe care le-ați arătat emisiunii în 2012. A fost anul cu cele mai multe articole publicate, o constatare neașteptată gândindu-mă la premizele de la care am plecat și rezultatele observate. Mulțumesc și celor doi prieteni și colaboratori Geo (DaKsha) și Arina, care au administrat minunat grupul deschis pe Facebook.

Recunoștință

Ne apropiem de sfârșitul anului, moment prielnic pentru retrospective și sinteze. Pregătesc lista obișnuită de selecții pe genuri muzicale, însă până la publicarea articolului vreau să evocăm cele trei personalități muzicale dispărute în 2012. Călătoria lor spre Infinit continuă în dimensiuni invizibile, dar ei sunt încă aici prin muzica pe care au creat-o.

RAVI SHANKAR (1920-2012)

 GABRIELLE ROTH (1941-2012)

PETE NAMLOOK (1960-2012)

The AQAL Sound

Ken Wilber văzut de Alex Grey

 Te atrag zonele de frontieră ale psihologiei ? Atunci e puţin probabil să nu te fi întâlnit cu figura prodigiosului Ken Wilber.
 L-am descoperit pe băncile facultăţii, datorită prelegerilor profesorului Ion Mânzat, şi de atunci s-a înfiripat o  discretă fascinaţie pentru viziunea integrală conceptualizată de   filosoful american. La un moment dat am cochetat cu ideea coagulării unui grup local de studiu asupra principiilor integrale, iniţiativă anevoioasă la acel moment şi pentru faptul că opera wilberiană era foarte puţin cunoscută în ţară. Dacă o mână de oameni dedicaţi unui asemenea demers nu s-a strâns, atunci a rămas  rost măcar de o emisiune pe subiect.

O teorie a întregului pare a fi Graal-ul oricărei abordări pluridisciplinare, iar modelul lui Wilber, deşi perfectibil, organizează sistematic o astfel de meta-perspectivă. Datorită nivelului foarte ridicat de sinteză la care operează, discursul lui Wilber se prezintă abstract şi sofisticat, chiar dacă premizele  sunt relativ simple. Dincolo de multitudinea de clasificări, diagrame, scheme de corespondenţe şi polemici academice, care abundă în cărţile sale, se poate desluşi  vocea filosofiei perene, articularea aceloraşi adevăruri atemporale exprimate într-un dialog cu ştiinţa secolului XXI. Opera e - şi aici - mai importantă decât autorul. Nelipsitele critici, necesare dealtfel în maturizarea oricărei teorii, au țintit uneori mai mult spre persoană decât spre argumente, însă zgomotul opiniilor nu ar trebui să împiedice pe nimeni să aprecieze magnitudinea intelectuală a scrierilor lui, îndeosebi a unor volume ca "Sex, Ecology, Spirituality ~ The Spirit of Evolution", "The Atman Project" şi "A Brief History of Everything" sau emoţionanta evocare din "Grace and Grit" ("Graţie şi Forţă", disponibilă în limba română). Valoarea teoriei integrale rezidă în aplicabilitatea ei, în faptul că oferă o hartă care-ţi permite să te orientezi în procese de orice fel şi la orice scală, de la lucrul cu potenţialele individuale până la strategii de politică globală. În jurul său şi a Institutului Integral pe care l-a fondat şi-au conjugat prezenţele artişti, oameni de ştiinţă, politicieni, călugări din marile tradiţii religioase, economişti, medici şi tineri idealişti.

Emisiunea pe care o vei asculta aici (înregistrare din 2006)  e o scurtă privire prin lentile wilberiene spre infinitul evoluţiei kosmice.

Notă: Despre AQAL-ul din titlu şi alţi termeni uzitaţi în teoria integrală poţi afla din următorul glosar:   AQAL

Sunete de pe acoperişul lumii

Ceea ce vei asculta în această ediţie e o formă de manifest jurnalistic, expresia susţinerii Tibetului Liber prin limbajul universal al muzicii. Programul a fost difuzat în martie 2008 la RFI România, cu ocazia comemorării Rebeliunii Tibetane din 1959 soldată cu uciderea a mii de tibetani de către forţele de ocupaţie chineze şi cu refugierea lui Dalai Lama la Dharamsala, în Nordul Indiei. La 49 de ani distanţă, tensiunile escaladaseră iarăşi, ştirile care soseau din Tibet erau tot mai îngrijorătoare. Mişcat de toate incidentele care se succedau cu o violenţă crescândă,  am vrut  să sensibilizez publicul emisiunii asupra acestei  cauze, la fel de actuală şi azi. Modul în care China înţelege să administreze regiunea Tibetului rămâne o pată neagră în paginile istoriei moderne, Aleksandr Soljeniţîn descriindu-l ca "mai brutal şi inuman decât al oricărui alt regim comunist al lumii."  Reacţia lui Dalai Lama în faţa acestor provocări şi mesajul de pace pe care-l însufleţeşte constant nu sunt atât rodul unei gândiri politice, ci  expresia compasiunii, altruismului şi înţelepciunii cultivate în interiorul unei tradiţii spirituale multi-milenare, a cărui reprezentant este. Dizlocat din înălţimile platoului himalayan, budismul tibetan a cunoscut atât exilul, cât şi o expansiune fără precedent, resimţită în cultura Occidentului. Muzica pe care am difuzat-o în programul pe care-l public acum e un astfel de exemplu, unul care vorbeşte suficient de bine încât intervenţia  mea vocală să se limiteze la un intro şi atât.

Notă: prima piesă din mix a rămas o nestemată sonoră inedită, una pe care o poţi aprecia exclusiv în această transmisiune. Michi de la Şuie Paparude mi-a oferit spre difuzare  compoziţia "Pe acoperişul lumii" într-o fază intermediară a lucrului la albumul "Dub Free Romania". Spre surprinderea mea, varianta publicată pe CD diferă foarte mult de cea pe care am folosit-o aici şi mă bucur nespus că am  apucat să o fac cunoscută în această formă nefinalizată, pe care o găsesc mult mai inspirată.

Glasul Strămoşilor ~ Interviu OMU

Dacă ar fi să enumăr momentele esenţiale în evoluţia muzicii electronice româneşti, apariţia albumului "Glasul Strămoşilor" ar fi unul dintre ele.  La 7 ani de la finalizare, realizarea lui OMU a rămas puţin cunoscută, varianta integrală circulând în cercuri relativ restrânse, cu o promovare redusă. În emisiune OMU a fost o prezenţă cu intrare liberă, toate creaţiile sale găsindu-şi imediat calea spre public.  Acesta e primul şi singurul interviu in extenso din presa audio-vizuală cu iniţiatorul proiectului, Cătălin Truţă. El a fost difuzat la RFI, pe atunci Delta RFI, la jumătatea lunii iulie, în 2005. Postez înregistrarea azi, de Ziua Naţională,  din considerente lesne de înţeles. OMU reuşeşte cu "Glasul Strămoşilor" să exploreze un fond muzical arhaic, integrând specificul etnic românesc şi mergând dincolo de acesta, spre izvoare mitologice universale. Am vorbit  despre intenţiile lui cu acest album, însă conversaţia ajunge să atingă unele subiecte vaste ce ţin de un trecut foarte îndepărtat, greu accesibil, dacă nu chiar de primordialitatea lumii noastre.  Muzica e o poartă spre aceste dimensiuni temporale şi spirituale, una prin care OMU ne invită să păşim în călătoriile noastre spre Infinit. La mulţi ani, România !

PS: Datorită unor întrebări  referitoare la câteva afirmaţii făcute în emisiune, precizez că ele reprezintă viziunea  muzicianului Cătălin Truţă, răspunsul pe care acesta l-a găsit  în căutările sale şi care-i oferă inspiraţia pentru realizarea  acestei muzici atât de speciale.

* citeşte şi  Când cântă OMU se bucură toată firea
 Bogdan Dan e autorul superbei imagini cu Sfinxul din Bucegi care ilustrează player-ul prezentei ediţii. Îi mulţumesc pentru permisiunea de a o folosi aici şi vă invit să vizualizaţi întreg albumul său tematic la acest link:  Eternitatea Clipei: Sfinxul (Bogdan Dan Photography)