Ediția 61 a ceremoniei de decernare a premiilor Grammy a avut loc aseară, 10 Februarie, la Los Angeles.
Am urmărit transmisia live a evenimentului cu speranța unor satisfacții muzicale legate de categoria „Best New Age Album”. După o perioadă îndelungată de nominalizări curioase, unele ieșite din cadrul foarte generos oferit de acest gen, juriul Grammy a revenit în ultimii 5 ani la opțiuni mai inspirate. Ultima decernare se înscrie și ea în această tendință.
Reamintesc că, pentru industria muzicală americană, „muzică new age” înseamnă aproape orice stil cu orientare contemplativă, conectat direct sau indirect la forme contemporane de spiritualitate, fie ele și laice. Instrumentală sau vocală, electronică sau complet acustică, o înregistrare new age conturează un spațiu sonor pentru regăsire interioară, meditație și explorare. De aceea sunt incluse în această categorie la Grammy discuri foarte diverse, cu autori de la clasicii muzicii electronice (Vangelis, Jean-Michel Jarre, Tangerine Dream), la artiști world (Loreena McKennitt, Lisa Gerrard, R.Carlos Nakai) până la compozitori de muzică pentru meditație și relaxare (Steven Halpern, Paul Avgerinos).
Nominalizările pentru ediția 61 reflectă această diversitate muzicală. Vi le prezint în format video, acestea sunt:
„HIRAETH” - Lisa Gerrard & David Kuckhermann |
| Steve Roach și Linda Kohanov la Grammy 2019 |
„OPIUM MOON” - Opium Moon
„BELOVED” - Snatam Kaur
„MOKU MALUHIA. PEACEFUL ISLAND” - Jim Kimo West
Așadar, avem două albume world-fusion (Hiraeth și Opium Moon), unul ambient electronic (Molecules of Motion), un disc cu mantre și cântece devoționale (Beloved) și o pledoarie pentru relaxare pe acorduri de chitară (Moku Maluhia, Peaceful Island).
Favoritele mele au fost albumele lui Steve Roach (pionierul texan al muzicii ambientale, aflat la a doua nominalizare Grammy din carieră) și Lisa Gerrard & David Kuckhermann. O vedeam însă câștigătoare pe Snatam Kaur, ținând cont de preferințele juriului din anii trecuți. Diva cu turban, adeptă a căii Sikh, practicantă de Kundalini Yoga și activistă pentru Pace a urcat într-adevăr pe scenă, dar nu pentru a primi un trofeu ci pentru a interpreta live „Darashan Maago”, cântec de pe albumul nominalizat „Beloved”. Iată prestația ei:
Câștigătorul-surpriză la categoria „Cel mai bun album New Age” a fost desemnat „Opium Moon”, debutul discografic al grupului cu același nume. Inițiatoarea proiectului e violonista Lili Haydn, o veche cunoștință de la „Călătorii spre Infinit” pe care o difuzam cu ani buni în urmă pentru albumele ei classical crossover cu influențe world. Are o poveste de viață fascinantă, pornind de la copilăria petrecută într-o sectă hollywoodiană numită „Fraternitatea Sursei”, alături de un tată faimos în comunitatea psihedelică (David Jove aka „The Acid King”) și trecând prin aventuri muzicale în care a colaborat cu artiști prestigioși ca Roger Waters, Sting, Nusrat Fateh Ali Khan, Robert Plant și Jimmy Page. Numele psihedelic al grupului este inspirat din lirica persană, mai precis din poezia „Ea răspunse...” de Hafiz. Spicuiesc din versurile ei:
„Cântecele preferate ale păsărilor nu le auzi,
pentru că cea mai înflăcărată muzică a lor apare
când aripile le sunt întinse peste copaci și
fumează opiumul purei libertăți.
....
Odată am întrebat o pasăre:
Cum de zbori în această gravitație întunecată?
Ea răspunse: Iubirea mă înalță!”
Opium Moon este o poveste despre libertate și iubire transmisă instrumental de un cvartet compus din artiști cu origini americane, iraniene și evreiești. Debutul cu Grammy aduce trupei o recunoaștere rapidă și oportunitatea unei expuneri mai largi în căutarea publicului potrivit pentru muzica Opium Moon. Din albumul premiat vă propun clipul single-ului „Caravan”.
