Azi ne-am despărțit de unul din pionierii muzicii electronice românești, devenit acum un personaj al filmelor invizibile pe care îi plăcea să le ilustreze cu sunete alese. Rareori zâmbitor, spirit coleric și uneori retras, Adrian Enescu, așa cum l-am cunoscut, a fost reper și mentor pentru multe generații de artiști români. Conversațiile pe care le-am purtat cu dânsul despre istoria muzicii electronice, admirația reverentă pe care o împărtășeam față de opera lui Vangelis, colaborarea strânsă pe care am avut-o la realizarea primei compilații românești de gen publicată în Occident ("Noua Românie, Rebirth of a Nation") și explorările ghidate prin proiectele sale artistice vor rămâne coordonatele unei întâlniri întipărite pentru totdeauna în memoria mea. Adrian Enescu și-a îndeplinit onorabil misiunea artistică, o muncă de o viață pentru care recunoștința e singurul răspuns posibil acum, la finalul unei aventuri sonore irepetabile.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu