Ars Lucis

Max Corbacho e unul dintre artistii pe care-i urmaresc indeaproape de 10 ani, de la aparitia albumului sau "Vestiges". Am luat un rol mai activ de promovare si am scris pana in prezent 5 recenzii pentru discurile recente, toate publicate pe site-ul sau oficial. Cele mai proaspete impresii le am in urma auditiei ultimului disc ARS LUCIS:

"If Goethe called architecture frozen music, it seems that Max Corbacho succeeded in his latest recording to release music from stone without losing the sacred geometries. ARS LUCIS delivers a perfect flow of space, sound and silence manifested in seven tracks of pure meditative harmonies. Every piece of music shine with aural beauty from a quiet inner centre opening to the infinite. Delicate resonances are melting into an uncognoscible light, calling the senses to perceive beyond any form, infusing the mind with spaciousness that permeats and pervades an entire world of subtle experiences. Listening effortlessly, finally you will feel your entire being as a unique stained glass window crossed by abundant luminous waves projecting a radiant display of color on distant ethereal planes. ARS LUCIS proves to be an effective tool for expanding consciousness and a treasure for fans of deep ambient music."

Sursa: http://www.maxcorbacho.com/press/reviews/70-marius-christian-burcea-qjourneys-to-the-infiniteq.html

Brendan Perry, un trubadur contemporan la Sala Palatului

Un concert extraordinar la care Sala Palatului ar fi putut fi plina. Fondatorul grupului Dead Can Dance a fost primit la Bucuresti azi, 29.03.2010, de un public rarefiat dar entuziast. Austera si sobra, alteori glumeata si energizanta, prezenta sa scenica a mesmerizat audienta cu un minimum de miscare si o voce patrunzatoare care a umplut toate spatiile goale, chiar si pe cele interioare.
Piesele interpretate au fost:

01. The Arcane
02. Love on the Vine
03. The Carnival Is Over
04. The Golden Rule
05. A Passage in Time
06. Dream Letter (Tribute to Tim Buckley”, 2000)
07. This Boy
08. You Never Loved This City (PIANO MAGIC: “Ovations”, 2009)
09. Wintersun
10. Medusa
11. Eros
12. Utopia
13. Voyage of Bran
14. Spirit
15. Severance

KRAFTWERK la Bucuresti

Au trecut putine minute de la incheierea concertului sustinut de Kraftwerk la Bucuresti si pot spune
ca a fost una dintre cele mai frumoase seri muzicale din viata mea. Ralf Hutter, singurul component din formula Kraftwerk originala, a gasit parteneri redutabili pentru a continua legenda inceputa la Dusseldorf in 1970. Alaturi de Hutter s-au aflat Fritz Hilpert, Henning Schmitz si Stefan Pfaffe (operatorul video).

La ora 20:45 acordurile piesei The Man Machine au pus in vibratie Sala Palatului. In cele 105 minute de exaltare pur electronica s-au auzit aproape toate hiturile care au schimbat muzica moderna: de la Autobahn, Trans-Europe Express, Radioactivity, The Model pana la Tour De France si Music Non-Stop.
Un moment de maxima intensitate a fost aparitia robotilor Kraftwerk gesticuland si cantand "We are the Robots", celebra piesa care ar putea servi ca imn generatiilor viitoare de masini inteligente. Publicul a fost surprins sa auda in piesa Showroom Dummies cateva versuri interpretate in limba romana "Noi suntem manechine, iesim si ne plimbam prin oras". Trucul a fost repetat si la piesa Computer World unde numaratoarea s-a facut si in romana "Unu, Doi, Trei, Patru". Exceptand o mica problema de sunet la primele doua piese, situatie remediata rapid chiar de unul dintre membrii grupului, totul a fost impecabil. Sincronizarea dintre sunet si imaginile proiectate pe imensul ecran de pe scena a constituit un element esential al spectacolului. Cu riscul de a folosi un cliseu, cred ca intregul eveniment a aratat inca o data proverbiala perfectiune germana. Publicul a fost exceptional, format din oameni care stiau foarte bine repertoriul si raspundeau generos cu ovatii si aplauze. La 40 de ani de la debut, Kraftwerk ne-au reamintit cat de mult le datoreaza muzica actuala si ca istoria multor genuri electronice incepe cu ei.

Recenzii de albume recent publicate

De aproape 10 ani scriu ocazional cronici de album si note despre aparitii discografice care mi-au placut. Multe dintre ele au fost publicate in presa scrisa si pe net, pe site-urile artistilor si caselor de discuri sau au fost incluse in prezentari pentru magazine online de muzica. Iata-le pe cele mai recente:

Steve Roach, Byron Metcalf & Mark Seelig
NADA TERMA (Projekt, 2008)

Nada Terma is definitely a work of kindred spirits. Metcalf, Roach and Seelig are musicians well rooted in the primordial ground of Being, exploring new ways to spread the essence of spiritual wisdom. This album succeed in transcending and integrating musical elements from ancient traditions (sufi, hindu and shamanic) while delivering a sublime aesthetic experience. The seven parts of Nada Terma are revealed as an uninterrupted waveform: from the quiet, formless space take rise a crescendo of harmonics and pulsating rhythms that ends after prolonged moments of intense trance into a point of clarity and surrender. Nada Terma is the offering of a truly inspired collaboration, and an intimate guide to the deepest terrain of our souls. As a radio host and psychotherapist, I think we are incredibly fortunate to have such a powerful experiential tool for healing and awakening.

http://www.projekt.com/projekt/product.asp?sku=PRO00222#reviews

Bruno Sanfilippo & Mathias Grassow
AMBESSENCE (ad21music, 2008)

There is a clear connection between Ambessence and the previous Sanfilippo's title Piano Textures. The floating, timeless quality of the piano notes is still here, but now the effect is more intense with Grassow's textures couched in subtle drones. Moments of irresistible beauty silently vibrate and resonate inside, opening a vast inner space of clarity and spiritual emotion. This work seems to require an intuitive mode of perception that seeks to overcome chaotic multiplicity and establish contact with a deep and authentic unifying essence. Beneath the calm waves of Ambessence lies the promise of bliss.

http://www.bruno-sanfilippo.com/AMBESSENCE.htm#3

Max Corbacho

BREATHSTREAM (ad21music, 2008)

Max Corbacho is back again with a beautiful ambient album that express a deep sense of connection and unity.
Try to breath the gentle sounds floating in the air as if your lungs have thousands of little ears. Allow this fresh energy to enter into your body and mind and keep the stream. Soon the music takes you out of your bounderies, in the luminous space, where is no day, nor night, no form, nor colour.
Follow the great breath, step into the temple of dissolution and surrender to the Pure Being. BreathStream album invites us to embrace Immanence and Transcendence, the fullness and the void and to discover a deeper reality through a sublime musical experience that will leave you breathless.

http://www.maxcorbacho.com/press/reviews/67-marius-christian-burcea-host-of-qjourneys-to-the-infiniteq.html

Kit Watkins
THIS TIME AND SPACE (Earth Mantra, 2008) - reissue

This Time and Space is memorable in its ineffable atmosphere, its capacity to cast a spell on the listener while bringing him more intensely into contact with himself. The sounds flow continuously, dissolving any contrasts and unbinding primordial emotions ... a soundworld of perennial beauty and profound tenderness that captures our yearning for deep peace and contentment. Lovely music for meditation and a landmark recording in the field of Ambient Healing.

http://earthmantra.com/release-detail.php?id=49

Klaus Schulze feat. Lisa Gerrard RHEINGOLD, live at Loreley

Inregistrarea evenimentului muzical din aceasta vara care i-a adus impreuna in concert la Loreley pe Klaus Schulze si Lisa Gerrard e deja disponibila, atat in varianta video cat si audio. Deloc intamplator, Klaus a ales un nume cu rezonanta wagneriana - "Rheingold". Opera moderna? Poate. Inspiratie atemporala? Cu siguranta, caci temele mitologice sunt actualizate din negura inconstientului colectiv. Misteriosii nibelungi, razboinicele valchirii, figura subterana a zeului Wotan se dezvaluie cu chipuri noi in lucrarea prezentata de cei doi mari artisti. Rheingold e o realizare fara precedent in muzica electronica.

PS: cateva dintre fotografiile pe care le-am facut la concert au fost incluse cu credit in booklet-ul DVD-ului. Nu mi-as fi imaginat ca voi contribui, chiar si in acest fel, la creatia unui album semnat de Klaus Schulze (vezi coperta în full screen).

Trailer Rheingold DVD:

Primul concert Jean-Michel Jarre in Romania

Sala Polivalenta: O parte din nostalgia unei epoci muzicale s-a cuibarit in suflet dupa acest eveniment. E o clipa de evocare si celebrare a capodoperei Oxygene realizata in urma cu 3 decade. Jarre, la 60 de ani, arata, se misca si mai ales canta incredibil. Atemporalitatea sunetelor si urgenta mesajului pe care l-a adus cu el sunt doua trasaturi complementare ale unei seri muzicale cu totul speciala.
Concertul a inceput cu aproape 25 de minute intarziere fata de ora anuntata. Jarre si-a facut aparitia din spatele salii, traversand prin multime si salutand cu entuziasm publicul avid sa-l asculte. A tinut sa vorbeasca despre frumusetea si importanta instrumentelor analogice pe care le-a comparat cu Stradivariusul din traditia clasica si a reamintit ca, atunci cand a compus Oxygene, primele reactii pozitive au venit din Romania, ceea ce pentru el a insemnat f mult (si pentru noi, biensur). Conceptul central al spectacolului e problema ecologica, motiv pentru care Oxygene e un album inca foarte actual.
Alaturi de Jarre, alcatuind o veritabila formatie, au urcat pe scena: Dominique Perrier, Claude Samard si Francis Rimbert.
Sarac in lumini si proiectii video, show-ul a fost atipic pentru ceea ce artistul francez obisnuia sa prezinte. Expresia energica a lui Jarre si dialogurile cu publicul au apropiat foarte mult oamenii de pe scena si oamenii din sala. Poate asta a fost si esenta acestei intamplari, sa ne faca sa ne simtim uniti prin muzica si mai responsabili in fata Naturii. In rest nu se poate povesti, trebuia sa fi fost acolo ca sa simti. Dar nu e inca tarziu, Jarre a promis ca va reveni anul viitor cu un concert de proportii in aer liber.
Iata si cateva filme si fotografii (click pe ele pentru a vedea la rezolutia originala) pe care le-am realizat cu aceasta ocazie:

Concert Klaus Schulze si Lisa Gerrard la Loreley, 18.7.2008

Itinerariul meu din luna iulie a inceput in Danemarca, intr-un loc foarte frumos de pe tarmul Marii Baltice. Motivul: un concert sustinut de Indra la piramida din Rodvig, in fapt, o incinta intr-o forma mai mult conica ramasa de pe vremea unei vechi mine. Spatiul serveste de cativa ani desfasurarii unor activitati artistice. Voi reveni asupra concertului lui Indra intr-un viitor post. Deocamdata, inapoi la Loreley, in Germania, a doua si principala tinta a calatoriei. Legenda spune ca Loreley era o tanara femeie care s-a aruncat in apele Rinului datorita infidelitatii celui pe care-l iubea. Moare ca om dar se transforma in sirena. Vocea ei mesmerizanta ii ademenea pe toti cei care traversau Rinul iar pietrele ii murmura inca numele.
Loreley mi-a amintit putin de Herculane, putin de Valea Oltului, insa e un loc mult mai ingrijit si incarcat de civilizatie. O multime de oameni se indrepta spre varful dealului unde era situat amfiteatrul ca intr-un pelerinaj spre templul muzicii. Eu ajunsesem de dimineata acolo impreuna cu prietenii mei, mai vechi sau mai noi (Geo, Poha, Daniel si George), pentru interviul despre care am scris deja. Ni s-a alaturat si Dan Bozaru (Indra) in scurt timp. In prima zi a festivalului Night of the Prog urmau sa cante Solar Moon, Tangerine Dream si Klaus Schulze cu Lisa Gerrard. Deschiderea celor de la Solar Moon a fost foarte potrivita. Ascultasem un album cu ei si colaborarile pe care le facusera cu Schulze in Contemporary Works. A fost o ora de ambient lounge speciala din care nu au lipsit piesa "Global Medication" si inedita "You are the keys on the God's piano". Dupa alte doua aparitii pe care nu vreau sa le comentez a venit si randul celor de la Tangerine Dream. Desi legendarul grup al lui Edgar Froese nu mai imi spune aproape nimic de ani buni, totusi concertul lor a fost peste asteptari. Au ales sa cante piese variate din repertoriul lor. Mi-au placut indeosebi cele mai vechi (White Eagle a fost un deliciu). Dupa doua ore live electrizante cu Tangerine Dream si o pauza in care impresionantul arsenal de instrumente al lui Klaus Schulze a fost adus pe scena, magia a inceput. In contrast cu Tangerine, Klaus a invaluit audienta in lumini si sunete calme si introspective, debutand cu variatiuni pe tema Liquid Coincidence. Aparitia Lisei Gerrard a fost cu entuziasm primita. Numeroasa audienta din amfiteatrul in aer liber de la Loreley a fost complet absorbita in comuniunea muzicala dintre Klaus si Lisa. Publicul a fost magnific, am fost in mijlocul lui, parte din el si pot spune ca nu am mai simtit nicaieri intensitatea cu care artistii si spectatorii pot fi impreuna la un concert, asa cum s-a intamplat la Loreley. Se putea percepe aproape visceral torentul emotional care circula intre Klaus si Lisa pe de o parte, intre ei si spectatori pe de alta parte. Cu totii am petrecut un timp minunat iar Klaus, in pofida sanatatii fragile pe care o are de cativa ani, a fost surprinzator de energic, de implicat , a comunicat des cu publicul si a glumit mult. Lisa cu vocea ei cand grava, cand inocenta si ludica, a reusit sa trezeasca in audienta o atitudine aproape reverentioasa. Desi se apropia ora 1 au fost si encoruri; spre final, la cerere, Klaus ne-a purtat intr-un tur de forta cu o magistrala exemplificare a artei sequencingului iar Lisa a oferit un solo care a taiat respiratia multora din cei de acolo. Pot spune ca la Loreley s-a scris istorie, si nu afirm doar eu acest lucru ci si numerosi fani vechi ai lui Klaus Schulze. Am filmat si facut fotografii. Am postat 3 filme pe youtube (nickname-ul meu acolo e parajati), iata-le: