Pe alese, din 2011

An de an, graţie evoluţiei rapide a tehnologiei şi accesului tot mai facil la noile produse, aproape oricine poate înregistra o piesă pe care să o distribuie în mediul virtual. Liberalizarea mijloacelor de producţie şi înregistrare a generat creşterea volumului de albume disponibile, ceea ce face tot mai dificilă sarcina de a parcurge atent şi a selecta creaţiile cele mai interesante, fără a face omisiuni accidentale. Rezumându-mă la şapte secţiuni, îţi prezint recomandările mele din abundenţa de titluri muzicale publicate în 2011.

01. NEW AGE, CONTEMPORARY INSTRUMENTAL




02. NEOCLASSICAL, SOUNDTRACK




03. VOCAL, CHANTING


 

04. HEALING, MEDITATION MUSIC




05. ELECTRONIC - TRADITIONAL (Space, Progressive, Ambient)




06. PSY-CHILL, PSYBIENT, AMBIENT DUB, ETHNOTRONICA




07. ELECTRONIC - MODERN (IDM, Dubstep, Chillwave)

Vangelis - concert al speranței și păcii la Doha, în Qatar

O prezență scenică rarisimă, Vangelis a oferit duminică, 11 Decembrie 2011, un concert grandios în amfiteatrul din Doha, cel mai nou și elogiat așezământ cultural din Qatar. Evenimentul a fost prilejuit de cea de a patra reuniune a Alianței Civilizațiilor (UNAOC), forum al Organizației Națiunilor Unite  care promovează comunicarea globală între religiile și culturile lumii. Pregătirile pentru realizarea acestui proiect s-au derulat pe o perioadă de aproape un an, însă doar în urmă cu o lună au apărut primele semnale care indicau o astfel de manifestare. Confirmarea oficială a venit cu câteva zile înaintea concertului, prin reprezentați UNAOC și ai conducerii emiratului. Datorită caracterului privat al evenimentului, doar delegații forumului și cca. 150 de invitați au avut acces în amfiteatru.

Îmbracat într-o tunică neagră, materializat parcă dintr-o altă epocă, actorul Jeremy Irons (The Mission, Reversal of Fortune, Lolita, The Time Machine) a asigurat rolul de prezentator. Pe tot parcursul, Vangelis a rămas așezat în spatele claviaturilor sale, neridicându-se nici la ovațiile finale ale publicului. Nu lipsa respectului față de audiență, ci o accidentare la un picior l-au reținut pe maestru să-și salute spectatorii așa cum se cuvine. Prologul serii a fost o chemare muzicală la dialog multi-cultural prin sunete de sitar, erhu și didgeridoo prinse într-o țesătură simfonică desfășurată sub bagheta dirijorului francez Yvan Cassar la pupitrul Orchestrei Naționale din Qatar. Imagini luminoase concepute de artistul german Gert Hof au fost proiectate pe zidurile edificiului și pe cerul de deasupra amfiteatrului. Vangelis a interpretat în premieră o fantezie corală în 3 părți, acompaniat de Corul Academic de Stat Yurlov din Moscova și de renumita noastră soprană Angela Gheorghiu. A urcat mai apoi pe scenă și soțul divei din România, tenorul Roberto Alagna, împreună interpretând „Piccola Boheme”. Compoziția „Child of Hope” a marcat finalul printr-o celebrare a speranței exprimată de Vangelis alături de Corul de Copii al Filarmonicii din Qatar. Regizorul britanic Hugh Hudson (Chariots of Fire) a coordonat filmarea concertului și tot el va fi responsabil cu montarea materialului video pentru DVD-ul ce va fi lansat anul viitor. Este cert că în 2012 vom avea și înregistrarea audio pe CD, astfel încât toți cei care iubim muzica lui Vangelis să ne putem bucura de noile creații ale marelui compozitor grec. 

O echipă germană de jurnaliști  a reușit să surprindă câteva momente cu Vangelis backstage, iar câțiva spectatori au captat imagini de la repetiții și au postat deja pe internet cateva clipuri. 

Vangelis, Angela Gheorghiu, Roberto Alagna - Piccola Boheme:

Notă: toate drepturile pentru fotografia înfăţişîndu-i pe Vangelis, Angela Gheorghiu şi Roberto Alagna aparţin publicaţiei turce Anadolu Ajansi

Vangelis, ultimele veşti

Sfârşitul acestui an a adus câteva schimbări pe agenda lui Vangelis. Lansarea versiunilor re-masterizate anunţate pentru albumele "L'Apocalypse des Animaux" şi "Opera Sauvage" a fost amânată indefinit ori chiar anulată, casa de discuri Esoteric ştergând titlurile din catalogul ei fără vreo explicaţie prealabilă. Această veste a fost compensată de două evenimente importante. Pe 27 Septembrie, în deschiderea Festivalului Vivacello de la Moscova, a fost prezentată în premieră compoziţia lui Vangelis "Elegy", o piesă nouă în stil neo-clasic transcrisă de Irina Valentinova-Karpukhina, orchestrată de Alexey Kurbatov şi  interpretată de violoncelistul Boris Andrianov.

În ultimele două săptămâni din Noiembrie, presa elenă a pus în circulaţie informaţii despre un posibil concert  Vangelis în Qatar care ar urma să se desfăşoare în recent construitul amfiteatru din Doha, capitala emiratului, pe data de 11 Decembrie. Edificiul cu o arhitectură sincretică greco-romană-arabă  poate găzdui 5000 de spectatori şi este situat pe malul Golfului Persic. Vangelis ar urma să cânte împreună cu Orchestra Filarmonică din Qatar şi un cor rus de aproximativ 300 de solişti. 

Asupra concertului planează încă multe semne de întrebare întrucât nu există detalii legate de vânzarea biletelor. Se speculează că ar putea fi vorba de un eveniment privat organizat de şeicul Ben Halifa Al Thani însă, până acum, nu există confirmări oficiale. Situaţia e atipică, datele tehnice  pentru concertele maestrului fiind, de regulă, anunţate cu mult timp înaintea spectacolelor, chiar cu un an înainte, aşa cum s-a întîmplat cu Mythodea.

UPDATE:

Concertul ar urma să fie înregistrat în condiții speciale pentru a fi publicat în 2012 pe CD și DVD. Conținutul video va fi regizat de britanicul Hugh Hudson (Chariots of Fire). Evenimentul are loc în cadrul unui nou summit al Forumului Alianței Civilizațiilor, sub egida Națiunilor Unite. Alături de Vangelis vor cânta soprana română Angela Gheorghiu și tenorul Roberto Alagna, Corul Academiei de Stat din Rusia, Orchestra Filarmonică din Qatar, Corul de Copii al Filarmonicii din Qatar și câțiva instrumentiști tradiționali din Orient.

Până vom avea noi informaţii, îţi propun să vizionezi înregistrarea premierei de la Moscova a Elegiei pentru violoncel şi orchestră:

Divagație cinematografică

Fac o excepție de la format-ul blog-ului, de dragul unei pasiuni foarte vechi: science fiction-ul. De când am învățat să citesc, am șuntat aproape mereu lecturile obligatorii de la școală. În loc de Rebreanu, Bogza, Sadoveanu și alți autori, parcurgeam cu împătimire almanahul Anticipația, colecția Povestiri Științifico-Fantastice, pagini semnate de Asimov, Clarke, Brussolo sau frații Strugatki. Deși cultura mea generală în domeniul literaturii române a suferit carențe iremediabile, nu am regretat niciun moment această apetență pentru imaginarul SF-ului. Când Alexandru Mironov și Mihai Bădescu au început să prezinte la tv serialul Star Trek și filme de gen, am pierdut treptat interesul pentru citit romane și povestiri și am descoperit magia ecranizărilor. În fiecare an urmăresc cam tot ce se produce in materie de cinematograf SF (mai puțin serialele), astfel încât pot să-ți prezint acum, destul de avizat, selecția mea pentru 2011.

Doug Hammer's Travels

I rarely write reviews for solo piano CDs, but this one is special. 

I can wholeheartedly say that "Travels", the new album by Doug Hammer, sounds beautiful and sometimes even superb. The variety of styles is impressive, each of the 39 tracks possessing its own characters, space and moods. Under his fingers, the piano became an instrument of emotional colours, poetry and countless nuances, intimate yet ready to explode and be heroic. The elegant musical discourse develops with lofty amplitude, and sensitively graded ups and downs, sometimes whispering the tones with lyric delicacy, other times reaching dramatic peaks through passionate timbres.

 This is a wonderful engaging album, full of options for a great listening experience. Its wide range of melodic and rhythmic approaches unfolds a rare tapestry of virtuosity and delight. 

Here is a sample from Doug Hammer's Travels CD release concert. 

Album available at doughammer.net, amazon.com ,  itunes ,  cdbaby.com .

Cântând cu inima ~ Krishna Das vine în România

Krishna Das a devenit de la mijlocul anilor ‘90 un nume important în circuitul muzical new age şi un exponent contemporan de referinţă al stilului kirtan. Albume precum Pilgrim Heart, All One, Breath of the Heart, Door of Faith şi DVD-ul The Yoga of Chant au găsit o audienţă largă în America şi Europa. De-a lungul carierei a atras în studioul său de înregistrări colaboratori notabili, incluzându-i pe Sting, Jai Uttal, Jim Wilson (Tulku), violonista Lily Haydn şi producătorul Rick Rubin.

  New York-ezul Jeffrey Kagel s-a transformat în Krishna Das în urma unor experienţe povestite cu onestitate şi talent în autobiografia care va fi disponibilă şi în librăriile româneşti în câteva săptămâni: Cântările Vieţii.  

Aventura sa artistică şi spirituală a început în iarna lui 1968, graţie prieteniei cu Ram Dass (Richard Allpert). Acest mentor foarte influent în mişcarea hippy, alături de Timothy Leary, a fost co-autorul “revoluţiei psihedelice” iniţiate în amfiteatrele universităţii Harvard, foarte popular şi pentru excursiile pe care le organiza împreună cu grupuri mari de oameni în India. Prin el, Krishna Das îl cunoaşte pe Neem Karoli Baba (Maharaj-ji), maestrul care îi va deschide inima pentru a urma calea iubirii devoţionale, Bhakti Yoga. Din acel moment, viaţa sa a căpătat un nou sens, “a fost ca o călătorie în centrul universului”. În ashramul lui Maharaj-ji se cântau şi incantau nume divine, mantre, binecuvântări din toate religiile, ca parte din practica zilnică a discipolilor. Mulţi vestici privesc cu rezervă o astfel de disciplină, atât de familiară sufletului oriental. Cheia yogăi devoţionale este constatarea faptului că mintea, în mod natural, stăruie asupra a ceea ce iubeşte. Dacă eşti îndragostit, te gândeşti spontan la fiinţa iubită aproape mereu. Tot astfel, un om de ştiinţă este devotat ştiinţei, un muzician este devotat muzicii; devoţiunea e o formă intensă de a iubi care te conduce finalmente la cunoaştere şi la tine însuţi. Exersarea abilităţii devoţiunii a fost sămânţa care va înflori mai tărziu în tot ceea ce Krishna Das avea să împlinească. După doi ani şi jumătate petrecuţi în India se întoarce în America, având un nou nume şi multe temeri legate de reintegrarea sa în societatea occidentală. Vreme de 11 ani se adânceşte într-un stil de viaţă banal care-l împinge spre disperare şi depresie.  Chemarea locurilor în care a trăit cu Maharaj-ji se dovedeşte eliberatoare. Krishna Das îşi reîntîlneşte gurul într-un templu, deşi acesta îşi părăsise corpul cu mult timp înainte şi are simţământul legăturii profunde cu el, al prezenţei lui chiar în inima sa. “Forma maestrului este doar o poartă, cu cât treci mai mult de ea prin iubire, cu atât iubirea devine mai puternică şi reală decât obiectul iubirii.” De atunci, Krishna Das a început să susţină în multe ţări ateliere de cântări, concerte, conferinţe şi retrageri pentru meditaţie.

Cântecele lui Krishna Das exprimă devoţiunea faţă de divinul din noi, reverenţa dezbrăcată de ego dinaintea înţelepciunii inimii. Îl veţi putea cunoaşte mai bine participând la evenimentele organizate în România de Asociaţia de Terapii Transpersonale şi Editura Cărţile Elena Francisc:

Kirtan – concert de cântece devoționale sacre

Data: 15 octombrie

Locație: Palatul Copiilor

Preț: 150 lei

Workshop și lansare de carte

Data: 16 octombrie

Locație: Asociația de Terapii Transpersonale

Preț: 200 lei

Biletele pentru concertul lui Krishna Das au fost puse în vanzare și pot fi procurate din următoarele locații:

Sediul ATT – persoane de contact: Alina Hera, Gabriela Cepariu
Sos. Bucuresti-Targoviste nr. 22 G, sector 1 Bucuresti
Tel: 0731-014.257, 0731-014.254
Email: office@efpublishing.ro

Agentia de tursim Family Travel – persona de contact: Florin Pop
Str.Feleacu nr.22, bl.8H, sc.2, ap.42, parter, sector1 Bucuresti
Tel/fax : 021-233.16.86
Tel (RDS) : 031-805.66.07, 031-405.76.65
Email: office@familytravel.ro

Centrul Seeds for Happiness
Str. Fabrica de Chibrituri, nr. 16 (langa Parcul Carol)
Email: info@seedsforhappiness.ro

Inscrierile pentru workshop se pot face la telefon 0731.014.258 sau email attranspersonal@gmail.com.

Am ales să completez acest articol cu Mountain Hare Krishna, memorabila colaborare dintre Krishna Das şi Sting.

Peter Baumann, asa cum nu l-ai mai auzit

  În ianuarie anul acesta prezentam pe blog un articol cu titlul Unde este Peter Baumann ? Ca o completare la cele scrise atunci, vă aduc în atenţie o lansare recentă de carte. Fostul component Tangerine Dream şi scriitorul Michael W. Taft semnează volumul Ego: The Fall of the Twin Towers and the Rise of the Enlightened Humanity (NE Press, 2011). Cei doi autori avansează o perspectivă pozitivă asupra evoluţiei umane, o antropologie fundamentată pe cercetările neuroştiinţei şi pe învăţăturile  marilor tradiţii spirituale.  Textul se conturează în jurul constatării că stadiul uman reprezintă doar o etapă în evoluţia speciei, iar principalul obstacol în continuarea acestui proces este complexul de emoţii şi gânduri care generează identificarea cu aspecte parţiale ale realităţii (rasă, naţionalitate, religie, convingeri politice, vârstă, gen, profesie etc). Altfel spus, auto-reprezentarea mentală bazată pe aceste identificări, deşi necesară prin prisma selecţiei naturale, a devenit actualmente un factor de alienare care blochează accesul la noi potenţiale de dezvoltare. Vestea bună este că valul evoluţiei continuă să ne împingă spre extinderea conştiinţei şi dobîndirea de noi abilităţi. 

  Tami Simon, fondatoarea si preşedinta companiei Sounds True, i-a chestionat pe Peter Baumann şi Michael W. Taft, într-o conversaţie înregistrată,  despre experienţele personale şi studiile care i-au condus la ideea unei “revoluţii iluminate”.  Te invit mai departe să audiezi acest interviu, preluat cu permisiunea si prin amabilitatea lui Tami Simon.

Listen Now:

Sursa:  http://www.soundstrue.com/

Yanni la Bucuresti, concertul bucuriei

Aflat in turneul de promovare a ultimului său album “Truth of Touch”, Yanni a ajuns aseară în faţa publicului român, prezent în număr impresionant de mare la Zone Music Arena. 

Artistul american de origine greacă şi-a respectat statutul de superstar new age, începând cu lista de 72 de pagini a riderului tehnic pe care staff-ul l-a trimis organizatorilor români şi culminând cu un spectacol magnific care a ridicat mii de oameni în picioare pentru a-l aclama.  Totul a curs ca o poveste, Yanni vorbind cu publicul, dezvăluindu-şi inspiraţiile, adresându-se uneori şi în română, împărtăşind emoţia de a fi şi a cânta pentru prima oară în ţara noastră. Ce ar fi însă Yanni  fără fabuloasa sa orchestră ? Cei aproape 20 de instrumentişti non-conformişti au ştiut să ne taie respiraţia cu câteva momente solo de înaltă virtuozitate. I-am remarcat pe violoncelistul Alexander Zhiroff, pe violoniştii Mary Simpson şi Samvel  Yervinyan, simpaticul şi energicul toboşar Charlie Adams (coleg vechi cu Yanni din vremurile trupei Chameleon) şi pe Victor Espinola, paraguayanul care ne-a arătat cât de rapid se poate cânta la harpă şi cum apollinicul instrument poate fi manevrat aproape ca o chitară. Vocea sopranei Lauren Jelencovich ne-a răpit într-un peisaj asiatic vibrant proiectat de acordurile piesei Nightingale. Din noul album s-au auzit piesa-titlu Truth of Touch, senzualele compoziţii Voyage şi Flash of a Color, Mist of a Kiss şi Yanni & Arturo, o electrizantă  fuziune de jazz şi latino cu trompetistul Jason Carder în prim plan, substituindu-l pe Arturo Sandoval. Nu au lipsit din setlist temele care l-au consacrat în anii ’80 Keys to Imagination şi Marching Season, piesele romantice scrise pentru pian The End of August, One Man’s Dream, balada dedicată mamei sale Felitsa şi nici splendidele evocări ale locurilor natale Acroyali (numele satului pescăresc în care s-a născut) şi Santorini, cea mai frumoasă insulă a Greciei, o posibilă rămăşiţă a misterioasei Atlantida, după cum Yanni a ţinut să ne precizeze.

Artiştii şi cei veniţi să-i asculte au trăit cu intensitate muzica. Mulţumirea şi plăcerea de a fi acolo s-au citit pe chipul tuturor. Promisiunea unei reveniri la Bucureşti anul viitor a fost primită cu un val de bucurie foarte vocal din partea spectatorilor. Dacă la începutul concertului, Yanni şi-a anunţat intenţiile de a ne face “să uităm puţin de griji, de problemele vieţii şi ale acestei lumi, câteodată prea cuprinsă de violenţă”, de a ne “aduce putere, optimism si mai multă pace”, în final ne-a reamintit că “toţi suntem aceeaşi, toţi suntem una, după cum muzica ne-a arătat-o azi, aici”.

P.S: te invit să vizionezi un clip pe care l-am montat la câteva ore după eveniment pentru a ilustra acest articol. Filmate cu o cameră foto, imaginile surprinse au o calitate tehnică slabă, dar transmit puţin din atmosfera concertului.  

Reviews: Bliss, Ancient Wisdom

Paul Avgerinos

BLISS (Round Sky Music, RSM 1014)

The new album by Grammy nominated composer Paul Avgerinos is a perennial ambient work with a promising title - Bliss. And that’s truly what you will feel after 75 minutes of soft and rapturing harmonies circulating through your body-mind. It takes only ten tracks to experience an ineffable dwelling at the edge of your infinity. Avgerinos offers textural ambiances designed to create an environment where extraordinary vastness meets utter simplicity in the openness of this moment. The sounds are like ripples in the waterfall of Grace splashing in the ever-present ocean of pure consciousness. Just listen and flow with the music, rest in the soundwaves and find Bliss… Ecstatically recommended !

http://www.roundskymusic.com/

Psicodreamics

ANCIENT WISDOM (Witches on the Radiowaves, WOTR-10) 

On this journey into the arcane of ancient wisdom you will discover a treasure of musical allegories for the perennial knowledge. Salva Moreno focused his creative intensions on the Celtic legacy, evoking mythical beings and magical places in a true ambient fairytale. Ethereal streams of sounds flood the perceptions, interwining with sensual voices and mesmerizing electronic rhythms that conjure your imagination. Every piece  brings you deeper into the forest of dreams and legends echoing primeval songs of archetypal beauty. Most of the music carries a gentle elemental energy that inspires reverent communion with Nature, as in Forest Heartbeat, True Spirit of Nature and Earth Prayer. I found pleasantly surprising My Beloved Loneliness, a world-fusion ballade with a suave duduk over a chordal repetitive phrasing and diaphane chorus-like waves. "Ancient Wisdom" is not all atmospere and ambiance. Just listen Samhain  Ecstasy, Sancta Inquisito and Beltane Moon, three tracks that punctuate the epic dimension of the project with a more dynamic assertiveness. Psicodreamics never cease to amaze with every new album, it sounds better and better and still leaving an impression that the best is yet to come.

http://www.psicodreamics.com/

Odiseea lui Vangelis ~ mituri vechi pentru oameni noi

  În epoca demitificărilor şi a înstrăinării de valorile clasice, Vangelis a reuşit să ne facă să simţim prin muzica sa ecourile unei lumi a cărei origine se pierde în legendă. Numele primit la naştere, Evangelos Odysseas Papathanassiou (Ευάγγελος Οδυσσέας Παπαθανασίου)*, pare să indice destinul deosebit pe care artistul grec avea să-l urmeze sub inspiraţia muzelor.  Chiar dacă a trăit şi compus în multe locuri (Paris, Londra, Roma, Atena), Vangelis a rămas ancorat în spiritul culturii native, mai ales în tradiţia elenistică antică. Folosirea mijloacelor de expresie contemporane şi abordarea unor teme moderne i-au asigurat  depăşirea anacronismului, capcana în care mulţi greci, prea mândrii de moştenirea lor străveche, rămân captivi. Geniul improvizaţional şi apetitul pentru experimentare sunt trăsăturile care l-au ajutat să-şi desăvârşească epopeea muzicală desfăşurată în 5 decenii de creaţie.

  Mi-ar fi plăcut sa pot comunica noutăţi consistente despre Vangelis, însă acestea se lasă aşteptate.  După albumul live Mythodea (2001), discografia sa numără doar câteva coloane sonore (Alexander, El Greco, Swiadectwo) şi o serie de re-editări necesare. Casa de discuri Esoteric Recordings anunţă pentru toamna acestui an două titluri clasice din era Polydor, ambele remasterizate de Vangelis : L’Apocalypse des Animaux şi Opera Sauvage.  Un film documentar biografic cu o durată de 2h30, realizat de Tony Palmer, nu a primit aprobarea de a fi lansat  pe DVD nici după 3 ani de la finalizarea lui. Nu se cunosc motivele acestui deznodământ, dar regizorul britanic a lăsat să se înţeleagă faptul că însuşi Vangelis a decis soarta proiectului. Merită menţionate şi ultimele premii pe care maestrul grec le-a primit pentru promovarea elenismului şi a valorilor universale prin artă şi persoana sa publică:  unul  de la American Hellenic Institute în 2008, celălalt în 2006, trofeul “Lira de Aur a lui Apollo” acordat de Municipalitatea din Delphi în cadrul simpozionului internaţional “Reviving the Delphic Idea”.

  La 68 de ani, Vangelis rămâne la fel de discret precum s-a arătat mereu în privinţa vieţii personale, preferând solitudinea lucrului în studio şi compania unor vechi prieteni.  Cariera lui pare să apună încet. În pofida avidităţii de care publicul pasionat încă dă dovadă prin cererea de muzică nouă, e necesar să acceptăm ritmul activităţii sale prezente şi să continuăm să ne bucurăm cu recunoştinţă de opera deja existentă. Numele Vangelis va rămâne oricum înscris în stele, la propriu !  În 1995, o planetă minoră (asteroid) care orbiteză în jurul Soarelui  a fost denumită (6354)Vangelis în onoarea marelui muzician. Imaginea aceasta mă poartă cu gândul la viziunea grandioasă a lui Pitagora în care omul şi cosmosul sunt indisolubil legaţi prin natura lor armonică, participând împreună la infinita muzică a sferelor.

  Vechii greci şi-au clădit miturile împletind istoria cu gândirea simbolică şi imaginaţia pentru a transmite conţinuturi umane profunde, valabile şi încă fascinante pentru omul modern. Puterea exemplară care emană din epopeile lor rezonează chiar şi azi cu sufletul nostru deoarece răspunde unor nevoi interioare atemporale.  Vangelis este un povestitor de mituri, iar frumuseţea şi forţa care radiază din arta sa îşi au izvorul într-o cultură şi o civilizaţie cărora le suntem  tributari şi după 2500 de ani.  

  Nu pot încheia acest articol decât cu muzică. În octombrie 2008 începusem lucrul la o ediţie specială “Călătorii spre Infinit” în care îmi propusesem să-l portretizez pe Vangelis în lumina compoziţiilor sale corale. Nu am apucat să concretizez decât mixajul muzical pentru prima parte, iar emisiunea nu a mai intrat în undă. Acum găsesc prilejul potrivit prezentării acestui material în forma sa incompletă, dar suficient de substanţială pentru a ilustra îndeosebi dimensiunea mitico-religioasă a operei lui Vangelis. Călătorie plăcută !   

*Notă: Traducerea celor trei nume - Ευάγγελος (cel ce aduce veşti bune), Οδυσσέας (odisee), Παπαθανασίου (Papa=părinte, Thanassis=nemuritor).

  

KS 64

Astazi Klaus Schulze implineste 64 de ani. Pentru a onora opera sa, am imbracat tricoul KS cumparat la concertul din 2008 de la Loreley si am urcat pe youtube un clip dedicat momentului. Am inclus in acest montaj cateva dintre piesele care m-au urmarit, aproape obsesiv,  foarte multi ani, imbogatindu-mi viata cu experiente estetice si spirituale nepretuite. La multi ani, Meister Schulze !

Când cântă OMU, se bucură toată firea

Cu mai bine de 10 ani în urmă l-am întâlnit pe Cătălin Truţă într-un studio de înregistrări situat în apropierea Fun Radio, postul la care lucram atunci. Nu-mi amintesc atât de mult prima noastră conversaţie, însă am simţit şi memorat atitudinea cu care vorbea despre muzică şi funcţia ei in viaţa noastră: înfocat în cel mai apologetic mod, cu meticulozitatea unui perfecţionist şi fervoarea unui artist animat de energia unui nou început. Ulterior am avut ocazia să colaborăm în mai multe conjuncturi şi să-l cunosc mai bine, urmărind cu entuziasm continua sa călătorie în căutarea artei obiective.  În acest interviu, realizat la începutul lunii August,  vom afla gândurile lui faţă de proiectele în care s-a implicat până acum şi vom asculta o piesă nouă, în premieră prezentată public pe blog-ul “Călătorii spre Infinit”. Pentru a respecta maniera orală de comunicare prin care Cătălin se exprimă şi atunci când scrie, am redat răspunsurile sale în forma transmisă, cu tot cu accentul neaoş dobândit în Aiudul natal.

La 8 ani de la înregistrarea albumului “Ascendent” sub titulatura DaKsha şi  5 ani de la publicarea lui în America, la Neurodisc Records, cum te raportezi la acest proiect pe care l-ai realizat împreună cu George Constantinescu? Discul e disponibil în toate magazinele importante de muzică din Occident, inclusiv cele online, a primit cronici pozitive şi a ajuns chiar să fie piratat pe internet.  Mai există vreo continuare pentru DaKsha, din perspectiva ta ?

OMU: (Râde...) Deci piratarea marchează, să înțeleg, consacrarea unui artist. Din păcate, DaKsha este încă un nume mult prea puțin cunoscut, prezența albumului pe iTunes și toate celelalte magazine virtuale nu înseamnă chiar mare lucru, iar vina o are  Neurodisc, casă de discuri care pentru noi a însemnat o mare țeapă. Poate pare greu de crezut, dar nu am primit nici măcar un dolar de la ei. Distanța ne pune unele probleme în a-i da în judecată și toată povestea o ajuns într-un fel de situație pentru DaKsha de "sedusă și abandonată". Nu vreau să intru prea mult în detalii, subiectul Neurodisc este unul trist și penibil. Momentan nu văd o continuare a acestui proiect, el o fost favorizat de o anumită conjunctură care exista în perioada respectivă.

Sub numele OMU ai realizat un album unic în istoria muzicii electronice de la noi, “Glasul Strămoşilor”. Deşi a rămas nepublicat, l-am promovat pe oricare căi a fost posibil şi îl apreciez încă foarte mult pentru perspectiva inedită pe care o oferă asupra surselor folclorului românesc autentic. Cum s-a născut  OMU, cum ţi-ai ales numele  şi ce intenţii ai cu acest proiect ?

OMU: Unic și nepublicat, în curând sper că nu va mai fi unic (lucrez la ceea ce ar putea fi al doilea album Omu), dar nepublicate probabil vor fi amândouă. Acest proiect este ceva ce am început să "coc" încă din studenție, când am intrat în contact cu folclorul așa zis arhaic, muzica străveche românească, muzică ce a exercitat instantaneu asupra mea o fascinație foarte mare. Atunci am început să strâng colindele și cântecele pe care le întâlneam în culegeri sau pe benzile de magnetofon ale catedrei de folclor de la Cluj. Le-am pus deoparte, așteptând să apară condițiile prielnice valorificării lor. Acest proces de gestație să tot fi durat vreo 9-10 ani, până când am simțit că am mijloacele tehnice și "perspectiva", cum zici tu, de a re-actualiza această muzică excepțională. Totu’ o pornit ca un experiment și practic fiecare piesă de pe album îi un experiment, ele fiind cumva diferite, pentru că la fiecare căutam o modalitate de a transpune într-un limbaj actual repetitivele colinde sau diverse cântece. Nu vreau să intru prea mult în termeni tehnici, însă pot să spun că criteriile de selecție ale cântecelor pe care le-am folosit se bazează pe o investigație dublă: pe de o parte științifică și pe de alta  ezoterică. Numele l-am ales după o perioadă destul de îndelungată (albumu’ era deja gata) și mi-o venit la un moment dat, ca un declic în urma unei introspecții, iar atunci am realizat foarte clar că ăsta era numele care-l căutam. Știu că pentru unii sună neobișnuit, însă pentru mine el face exact cum trebuie legătura între artist și muzica străveche românească. Este un cuvânt arhaic, românesc get-beget și are valențe spirituale de excepție.

Apariţiile tale scenice sunt foarte rare: un concert DaKsha în 2005 la Sala Preoteasa din Bucureşti, un moment live la Televiziunea Română în emisiunea “Tonomatul de pe 2” în 2008, ai cântat la caval într-un concert Indra, la Costineşti în 2009. Ţi-ai conceput şi un costum cu motive tradiţionale stilizate special pentru astfel  de ocazii. Cum te simţi pe scenă,  îţi doreşti să experimentezi  mai mult contactul cu publicul în acest fel?

OMU: Anu’ trecut am cântat la Săptămâna Îngerilor, eveniment organizat în fiecare an în toată țara în perioada Halloweenului, ca o mișcare de bun simț pentru a contrabalansa această sărbătoare stranie. Am cântat în trei orașe: București, Pitești și Constanța. Recunosc că aceste concerte mi-or mers la inimă și am decis să cânt cît de des o să fie posibil. Mai ales legat de muzica românească străveche și ce fac cu Omu, tre’ să spun că ceea ce se petrece în aceste concerte este foarte special. Am cântat și cu DaKsha și în alte formule/contexte, însă ceea ce se petrece cu Omu este altceva. Încărcătura spirituală excepțională a muzicii noastre străvechi, despre care am ținut și conferințe, da’ n-o să mă lungesc aici, că nu-i nici locu’ nici momentu’, face să se producă un efect magic, care nu îl întâlnești în alte situații de live.

Ai aprofundat mult tehnicile de masterizare şi ai avut colaborări de studio cu artişti diverşi, mă gândesc în primul rând la Indra. Cea mai recentă  este cu Edward Maya, autorul megahitului  “Stereo Love”  (104 milioane de vizualizări pe youtube, evoluţii în Top 5 în majoritatea clasamentelor dance europene). Cum aţi ajuns să lucraţi împreună ?

OMU: Cu Indra am depășit 10 ani de când lucrăm împreună. Cu Edi (Maya) iarăși lucrez de ceva timp, piesele lui de început copiază obsesiv uneori temele mele. Când încă nu-l știa nimeni, noi lucram ce apucam prin subsoluri sau în sufrageria din apartamentu’ închiriat de părinții lui. Vremuri faine. Ironia îi că pe când io publicam în State pe el nu-l băga nimeni în seamă, iar acum el publică în toată lumea și pe mine nu mă bagă nimeni în seamă. Noroc că m-am ocupat cu ingineria de sunet că din muzica "de nișă", cum zic "specialiștii", nu se poate trăi. Ingineria de sunet m-o pasionat extrem de mult, motiv pentru care am reușit să fiu și remarcat, însă culmea îi că am învățat sunet pentru mine, pentru muzica mea. În România trebuie să te descurci pe cont propriu pentru că, și-n ziua de azi, după 21 de ani de la revoluție, sînt încă mulți în industria muzicală de la noi care n-au habar cu ce se mănâncă lucruri elementare în sunet. Io am avut noroc că m-o pasionat și am devorat tot ce am prins, atât teoretic cît și practic, și mi-am găsit într-un fel o a doua împlinire în universul sunetului. Și uite-așa am ajuns ulterior să fac și pentru alții ceea ce pornisem să învăț, de nevoie, pentru a-mi putea realiza muzica.

Am remarcat pasiunea ta pentru tehnologia muzicală şi capacitatea de a asimila foarte rapid cunoştinţe despre ce e nou în domeniu. Cu toate acestea, militezi pentru o întoarcere către mijloacele tradiţionale din muzica electronică, pentru o revenire la  instrumentele analogice. Care sunt argumentele tale ?

OMU: Asta-i o discuție care poate sfîrși în termeni cumplit de tehnici și nu cred că merită să plictisim cititorii tăi. Reintroducerea tehnologiei analogice după, să zicem, valu’ descoperirilor digitale îi un proces perfect normal, un proces în care se alege ce-i mai bun din fiecare. Adică din moment ce avem și una și alta să vedem ce merită să păstrăm, ce sună cel mai bine într-un context dat. Există un adevărat reviriment al analogicului în muzica actuală, nu doar în sunet (procesare) ci și ca instrumente, sînt o grămadă de firme noi care produc de la sintetizatoare la drum-machine-uri analogice, până la cele mai neobișnuite și ingenioase module (gen euro-rack) cu care mulți își construiesc sintetizatoare modulare cum am văzut toți la Schulze sau Tomita în '70, însă mult mai flexibile și la prețuri mult mai accesibile. Așa că, vezi tu, nu e o întoarcere, acum analogicul e "cutting-edge" :)

Mie îmi place și analog și digital, însă știu exact când să-l folosesc pe unu’ și când pe celălalt. Digitalu’ trebe tratat cu foarte mult discernământ atunci când vrea să pară analog. Din acest motiv nu toate sintetizatoarele digitale numite "virtual analog" sînt pe lista mea.

Ce muzici ascultă OMU de obicei, ce artişti apreciezi ?

OMU: "Sfânta treime" :) - Jarre, Vangelis și Schulze. Alți doi mari artiști sînt David Hykes și David Parsons. Restu’ vin după. Îmi plac și băieții pe care io-i numesc "noul val": Asura, AES Dana, Solar Fields, însă nu se compară. Ei ilustrează foarte clar ceea ce aș numi muzica foarte actuală și de calitate, dar dacă apuc să ascult Bach s-o terminat; totu’ pălește în fața lui. Constatam uneori, când ascultam sau studiam Bach, că eram mai puțin tentat să fac muzică și mai mult să orchestrez muzica lui (lucru din care Tomita și-o construit o întreagă carieră). Muzica românească m-o salvat! :)

De cand ne-am întâlnit prima oară, cred că era în anul 2000, m-a impresionat preocuparea ta intensă pentru cunoaşterea originilor spirituale ale muzicii. Te-a  pasionat îndeosebi relaţia dintre cultura străveche din spaţiul carpato-danubiano-pontic şi civilizaţia vedică din India. De exemplu, ai avut o contribuţie importantă  la traducerea în limba română a textului vedic Gitalamkara, cel mai vechi tratat de teorie muzicală, atribuit lui Bharata. Ce ai descoperit până acum, la ce concluzii ai ajuns după minuţioase explorări teoretice si practice în aceste teritorii arhaice?

OMU: Nu pot să zic aici, fără o amplă introducere, la ce concluzii am ajuns. Ceea ce poate fi spus este că există o origine comună a acestor două mari tradiții și, după cum se știe, indienii recunosc că ei or venit din altă parte. Muzica românească este un factor de influență majoră în cultura popoarelor europene, din cele mai vechi timpuri (în Grecia antică, de exemplu, unele figuri muzicale de prim rang ca Apollo sau Orfeu sînt de proveniență tracă sau hiper-boreeană). Abordarea pluridisciplinară a trecutului omenirii (și mai ales al spațiului Euro-Arian sau Indo-european), așa cum o întâlnim la Densușianu sau mai recent la eminentul Gabriel Gheorge, este în măsură să ne ofere o imagine tot mai clară a rolului spiritualității românești în istorie. Consider că pentru noi, românii, este fundamental să devenim conștienți de trecutul nostru și implicit de moștenirea excepțională care ne-o fost transmisă neobosit peste multe mii de ani datorită formidabilei cumințenii a acestui neam.  Între aceste comori spirituale, muzica este una dintre cele mai strălucitoare nestemate.

In final, le oferim cititorilor acestui articol o piesă nouă, publicată pentru prima oară doar pe blog-ul “Călătorii spre Infinit”. Cum se numeşte şi  ce poveste poartă în ea ?

OMU: Alunelu este un joc din Oltenia. Prin joc, în limba română, în context muzical, se înțelege dans. Această piesă am pregătit-o, tot așa, cîțiva ani, momentu’ prielnic fiind odată cu lansarea piesei lui Edi (Maya) numită de el "Desert Rain". Acolo cimpoaiele sînt făcute tot de mine și după ce o lansat-o el, mi-o propus să fac un remix inedit. Io i-am spus că o să fac Alunelu în legea mea, ideea de remix fiind doar un pretext și în realitate nefiind vorba de vreun fel de filiație între Desert Rain și Alunelu meu, decît folosirea aceluiași cântec popular. Acest Alunel este foarte special, el are o energie masculină cu totul aparte și îmi place și ceea ce-o ieșit. Trebe menționat însă că ceea ce vor asculta cititorii tăi nu este un mix final, pentru că în realitate nu am mixat deloc piesa. Acesta este doar un preview la cum o ieșit orchestrația, rămânând ca ulterior să o și mixez. Dincolo de faptul că ar putea să sune mai șlefuit, substanța muzicală e acolo și orice ascultător poate să sesizeze exact despre ce e vorba. Audiție plăcută!